Agent literar?

Posted on
agent literar

Încă nu există un agent literar pentru scriitori români, nu-i așa?

agent literar
Agent literar?

O dată sau de două ori pe an mi se zburlește plușul pe spinare. Nu cred că e vreun fel de muză cea care mă vizitează, ci mai degrabă un drăcușor pufos. Este semnul că trebuie să pun cuvintele agent literar în Google. Cu fiori în blăniță, apăs Enter. Mă zgâiesc la ecran: nicio schimbare. Aceleași articole de ani de zile. Câteva despre agențiile literare din România, iar despre agenți literari români nimic. Ca și când nu ar exista.

Sunt doar vreo trei articole demne de menționat. Primul este cel de pe site-ul Uniunii Scriitorilor. Deși sunt o mulțime de liste de agenți și agenții literare, nu este printre ele nici măcar o singură agenție românească. Și nici măcar un nume al unui agent literar român – pentru că nu există? Al doilea articol este scris de Cristian Teodorescu pe Radio România Cultural, iar al treilea pe site-ul lui Alexandru Petria care sugerează și o soluție pentru problemă. Cum articolul lui Alexandru este din 2011, nu cred că s-a arătat cineva interesat în propunerea dumnealui. Și cam atât. Mai apar ici și colo câteva articole, dar mai vechi de zece ani.

Pare că nu există nici măcar un singur agent literar care să reprezinte scriitorii români. A, există una sau două agenții literare, dar toate se ocupă de scriitori din alte țări. Vând editurilor românești cărți care au deja succes pe piața internațională. Înțeleg și de ce – este un câștig garantat pentru toate părțile.

Dar ce face un agent literar prin alte țări? Vinde cărți – drepturi de publicare, traducere și difuzare, mai bine zis – către edituri. Trăiește din comision, de obicei ceva între 10 și 20%. Ei, 15% pare puțin, dar, dacă ești agentul lui J.K. Rowling, om te-ai făcut. Cum s-a făcut nenea Little care a descoperit-o pe tanti Rowling la vremea când ea trăia din ajutorul de la stat și scria Harry Potter în cafenele. Btw, lui Christopher Little nu i-a fost ușor să vândă Harry Potter, dar și când a reușit – știți cu toții despre ce vorbesc :-).

Nici în Olanda nu e situația prea grozavă. Sunt doar două sau trei agenții olandeze, restul fiind filiale ale englezilor și americanilor care vând la greu cărți de succes. Dar aici este cumva de înțeles, fiindcă vânzările de carte sunt reglementate. Se trimit o mulțime de cărți la biblioteci, olandezii, de la bunici până la copii, având mai toți abonament. Este aproape tradițional, aș zice. Puțini olandezi cumpără cărți noi; marea majoritate așteaptă să apară noutățile în biblioteci ca să le poată împrumuta. La noi în țărișoară, din păcate, nu există niciun sistem. Doar torente pe care le folosește toată lumea după chef (în Olanda și să vrei nu le mai poți accesa, sunt blocate de către Google). Așa că nu-i de mirare că avem cea mai mică piață de carte, deși suntem una dintre cele mai mari țări din Europa.

Mă uitam că acum ceva ani îmi luam cafeaua cu cel mai faimos  agent literar olandez. De la care n-am auzit nimic. Încă. Poate într-o bună zi… Înțeleg, e mult prea ocupat să vândă cărți faimoase scrise de englezi și americani.

Acuma, dacă apare cumva vreun agent literar pentru scriitorii români, eu îl invit la o cafea. Sunteți voi pufoși să-mi dați de știre dacă auziți cumva de vreunul? Mulțumiri anticipate.

Să ne auzim și citim cu bine, dragilor. O primăvară frumoasă vă doresc. Poate că la voi are să vină mai repede. Aici, la noi, în țara lalelelor și a morilor de vânt, se lasă așteptată. E-un frig de mi-am scos de la naftalină blana de rezervă și mi-am pus-o peste cea pe care o port de obicei :-).

9 Comments

  1. Ema says:

    Hmm, uite că nu mi-am pus niciodată problema asta, că autorii români n-au un agent literar care să-i reprezinte. Probabil că explicația are legătură cu cererea, anume cât de vandabilă este literatura română pe piața străină. Din păcate, nu cred că există un interes atât de mare încât să asigure salariul unui agent literar specializat. Nici nu cunosc dedesubturile industriei de carte de la noi, dar am totuși impresia că editurile care participă la târgurile internaționale își promovează într-un fel sau altul autorii mai buni. Singura chestie pe care o știu e că unele cărți românești beneficiază de sponsorizări (din partea ICR-ului, în principal) pentru a fi traduse în afară. Cum se face selecția, asta e o altă discuție.

    Ce chestie, sunt tare uimită să aflu că în Olanda oamenii se bazează atât de mult pe biblioteca publică! E un lucru foarte interesant, care indică o cu totul altă mentalitate, în fond. Adică olandezii nu par să urmărească acumularea cărților în biblioteca personală, ci se bucură pur și simplu de lectură. La noi e invers: cei care iubesc cărțile își cheltuie banii prin librării, în loc să-i folosească la altceva – excursii, teatru, concerte… Puțini se duc la bibliotecă, deși filialele din București au multe cărți noi – bine, nu se compară cu situația celor din Olanda, dar e o alternativă pe care lumea nu prea o ia în calcul. Să fie un soi de „fudulie” tipic românească? Sunt sărac, dar uite câte cărți am! Hmm, asta îmi dă de gândit, să știi. Ar fi interesant de săpat un pic prin mentalitățile românești și olandeze vizavi de bibliotecile publice/private – poate scrii un articol despre asta. 🙂

    1. K.J. Mecklenfeld says:

      Ah, un agent literar bun nu face doar simplă vânzare de carte. Un scriitor englez spunea că relația cu agentul literar este foarte asemănătoare cu o căsătorie. Înclin să-i dau dreptate, deși încă nu am un agent al meu.
      Cel mai bun exemplu pe care pot să-l dau, că tot am pomenit de ei în articol, este cazul lui nenea Little și tanti Rowling. Știai că Little a fost cel care a sfătuit-o să lase misterul (care a ținut în priză o planetă întreagă, btw) pentru la urmă? Fiindcă tanti Rowling, ca orice începătoare, explicase frumos la început cum Voldemort și-a împărțit sufletul în bucățele și a creat involuntar un crux în Harry, haha. Nu zic că Rowling nu ar fi avut același succes, spun doar că Little a sfătuit-o bine. Nu doar bine, de fapt, ci excelent. A și dat lovitura vieții lui cu asta, bineînțeles, fiindcă a câștigat 15% din vânzări de milioane. Aici, zic eu, se vede bine lipsa agenților literari români: nu-i nimeni să te sfătuiască/cu care să te sfătuiești odată ce-ai terminat de scris o carte. Cineva care să-ți spună punctele slabe, unde ai de lucru. Cineva care să scoată ce-i mai bun din tine ca scriitor. Și cineva care să cunoască bine piața de carte și să aibă talent la vânzări.
      Spui că nu crezi că există interes pentru literatura română în afara granițelor. Eu sunt de altă părere. Cred că avem scriitori talentați (dacă vrei un clasic, să-i spunem așa, este Constantin Chiriță cu ai lui Cireșari), dar nu avem agenți literari care să creadă în ei și care să aibă cunoștințele necesare. Și, când zic cunoștințe, nu mă refer doar la relații (astea se fac în timp), dar și la știința vânzării către edituri.
      Cât despre câștig, 15% este mai mult decât onorabil dacă vinzi drepturi pentru o carte sau o serie bună. Să nu mai zic și că unui agent literar serios îi trec prin mână nenumărate manuscrise în timpul vieții, așa că poți să faci singură calculele.

      Trecând la biblioteci – Ha! Mulțumesc pentru idee. Am să scriu curând un articol pe tema asta.

      Mulțumesc pufos de vizită, Ema. Chiar ți-am vizitat de curând site-ul și mă uitam ce bine arată. Felicitări pentru noul design! N-am apucat să văd ce-ai mai scris, dar mi-am propus să-mi fac timp. Poate mai găsesc ceva cărți faine de pus pe lista de citit :-).

  2. Stela says:

    Da, nu cred ca e o profesie prea banoasa, ca pîna dai de-o Rowling cam mori de foame. Fiica-mea a avut noroc, ca au contactat-o pe ea editurile, dar înca nu se gîndeste sa-si ia agent (poate ar trebui). Bafta la cautari si daca aflu ceva îti spun!

    1. K.J. Mecklenfeld says:

      Mulțumesc pufos de vizită și comentariu, Stela. Da, ilustratorii au mare noroc cu Internetul. De unde în trecut o duceau mai rău decât scriitorii, acum o duc mai bine. Internetul este un mediu vizual înainte de toate. Este mult mai mai ușor să devii vizibil prin imagini decât prin text. Dar, asta e, facem și noi cât putem de bine. Mă bucur mult că fiica ta are succes. Da, poate că i-ar fi mai ușor să caute o agenție care s-o reprezinte. Așa va putea să-și petreacă mai mult timp cu desenul decât cu marketing-ul și, în plus, ei îi vor aduce clienți noi.
      Mulțumesc și pentru intenție, dar cred că mai durează, într-adevăr, până să apară agenți literari și la noi. Eu am lăsat-o mai moale cu promovarea, recunosc. Prefer să îmi petrec timpul scriind. Muza pufoasă mă vizitează constant în ultima vreme :-).

      1. stella says:

        „Prefer să îmi petrec timpul scriind. Muza pufoasă mă vizitează constant în ultima vreme :-).”

        Asta-i o veste super, K. J. Tine-o tot asa!

  3. Ioana Dana says:

    Am citit și m-am întristat. Am dat sfoară-n țară printre doamnele scriitoare din România, de care mă bucur pe-ndelete, poate ne ajută ele în vreun fel. Spun „ne” pentru că și eu alături de Luca, ne vom bucura de peripețiile pufoase. Ca să nu mai pomenesc de alte sute de copii.
    Cum am vești, le transmit imediat. Și mă rog să fie bune!

    1. K.J. Mecklenfeld says:

      Mulțumesc pufos pentru vizită și comentariu.
      Ah, nu am dorit să se întristeze nimeni. Nici eu nu sunt trist. Doar constatam.
      Bineînțeles că ar fi grozav să înceapă să apară agenți literari și la noi, dar poate că este prea devreme. Nu este o meserie cu tradiție, cine se va apuca de așa ceva va trebui să aibă nervi de oțel, multă răbdare și, nu în ultimul rând, talent la vânzări.
      Eu sunt de părere că Aventurile lui Hendrik de Mol ar putea avea succes în alte țări, în special Germania și Anglia. Le-am și scris cu această idee în minte, știind care este situația pieței de carte în România. Am un plan pentru o trilogie dedicată pieței românești, dar, cum nu se face nimic în privința pirateriei, nu o scriu încă. Deocamdată scriu cu ideea că poveștile și cărțile mele trebuie să poată fi ușor de înțeles pentru toți copiii, indiferent din ce țară sunt ei.
      În mod cert voi fi mult mai fericit când va apărea și un agent literar care va crede în mine și cărțile mele :-).

  4. Costi says:

    Livia Stoia Literary Agency
    Am auzit recent de agenţia asta. Pagina de facebook are acelaşi nume. Poate fi un punct de plecare.

    1. K.J. Mecklenfeld says:

      Mulțumesc pufos pentru vizită și sugestie, Costi. I-am găsit și eu pe net, dar uite ce scrie la About us:
      Livia Stoia Literary Agency (formerly known as Sun Literary Agency) was founded in 2003 and gathered over the years a strong representation list of publishers, literary agencies and individual authors from UK, USA, Australia, Germany, France, Holland, Denmark, Italy, Israel, Spain, Latin America, Canada, Russia, Serbia, Turkey.

      Deci nu reprezintă autori din România. Cel puțin asta am priceput eu… Dar poate am să le trimit un email. Nu se știe niciodată 🙂

Leave a comment

Your email address will not be published.