Minunată zi cu soare, aici la noi în Olanda. Numai bine de stat în grădină, cu o carte, lângă narcisele abia înflorite.
Arnold a profitat ieri de situație, dar l-am prins (știe bine că nu are voie să citească „Planeta de Aur” fiindcă apoi nu mai poate de dorul de casă) iar acum stă posomorât într-un colț de canapea în sufragerie. Mă mai gândesc, poate îl las să mai citească. E tare nesuferit, așa posac.