E un sentiment ciudat să-ți vezi visul împlinit. Jumătate fericire, jumătate dezamăgire, fiecare din alte motive.
O parte dintre cărți au și plecat la cei care au dorit să le citească, iar somnul meu a devenit mult mai neliniștit de atunci. Ah. Să zicem că e vântoasa de afară, care zgâlțâie obloanele și zburătăcește la geamul meu frunze uscate.
Acest prim tipar nu e varianta finală. Vreau deja să modific câte ceva la copertă și se vor mai adăuga corecțiile și sugestiile celor care o vor citi.
E un sentiment ciudat, spun din nou, să vezi pentru prima dată tipărită cartea scrisă de tine. Nu, totuși nu-i numai jumătate bucurie, e mai mult de atât. Iuhuu!