Bucurie! În sfârșit mi-au sosit cărțile (mult așteptate!) din România.

Am luat în primire în biblioteca Biroului de Pluș (de jos în sus):

• Tove Jansson – Aventuri în Momilandia
• Beatrix Potter – Aventurile lui Peter Iepurașul
• Kate DiCamillo – Miraculoasa călătorie a lui Edward Tulane
• Loius Sachar – Tabăra
• E.L. Konigsburg – Secretul Doamnei Frankweiler
• Ruth Stiles Gannett – Dragonul tatălui meu

Toate cărțile de aici le-am citit deja în engleză, însă nimic nu se compară cu cititul unei cărți în limba maternă. Știu, mulți se plâng de pierderea farmecului prin traducere și preferă să citească în limba în care a fost scrisă inițial cartea. Îi înțeleg pe undeva. Dar dacă citești în marea majoritate a timpului într-o altă limbă decât cea din țara în care te-ai născut, începe la un moment dat să îți lipsească limba maternă.

Bineînțeles că traducătorul este într-o foarte mare parte responsabil de farmecul cărții, dar am citit destule cărți românești bine traduse de care m-am bucurat.

După cum vă dați seama, nu mai pot de nerăbdare. Mă învârt ca un leu în jurul teancului, întrebându-mă cu care să încep. Cel mai mult îmi place coperta de la Tabăra, să fiu sincer – mi-a plăcut foarte mult filmul făcut după carte, la care m-am distrat copios.

Ceva sfaturi? Ați citit vreuna din cărțile cu pricina? Care v-a plăcut cel mai mult?