Create Now! de Marlo Johnson
Voi, cei care mă vizitați mai des aici, pe blog, știți că unul dintre subiectele mele preferate este creativitatea. Am noroc de marele specialist, pufosul profesor Ricardo Hu, bufnițoiul cel extrem de inteligent și un pic cam neconvențional, care mă îndrumă pe calea spinoasă a creativității. Dumnealui a alcătuit lista de 10 cărți pentru copii creativi, dacă vă aduceți aminte.
Cum să fii mai creativ? Sunt ferm convins că fiecare creativ, fie el scriitor, pictor, sculptor, țesător, marketer, sau orice altă meserie în care creativitatea este esențială, își pune această întrebare în mod constant, în special la început de carieră.
Eu sunt în stare de alertă când vine vorba de cărți despre creativitate. Cele care oferă informație de calitate sunt greu de găsit, iar în limba română nici nu știu să fie vreuna demnă de menționat.
Dar iată că am găsit de curând încă o carte bună de pus la colecția mea de cărți utile pentru creativi, și anume Create NOW! de Marlo Johnson.
Am citit-o și stă încă pe noptieră. Sau mai bine zis, am lăsat-o pe noptieră ca să mai citesc din ea înainte de a adormi. Însă aseară dispăruse, iar azi dimineață l-am găsit în grădină pe profesoru Hu, citind concentrat la soare:
– Ce carte pufoasă, bre KJ! mi-a croncănit profesorul fericit.
Nu am pus Create Now! în raft fiindcă probabil va trece ceva vreme până să spun că am reușit să procesez ceea ce este de procesat (citește: de înlăturat blocaje mentale care e musai să fie înlăturate pentru a-ți îmbunătăți, sau, după caz, descătușa, creativitatea).
Reiau lista de cărți utile pentru cei care vor să devină mai creativi, la care adaug și cărțulia mai sus menționată, demnă de locul trei:
Cărți utile pentru creativi
- Twyla Tharp – The Creative Habit
- Julia Cameron – The Artist’s Way
- Marlo Johnson – Create Now!
- Steven Pressfield – The War of Art
Nu vă lăsați înșelați de subțirimea cărții Create NOW! – dacă urmăriți pas cu pas recomandările lui Marlo și încercați să răspundeți sincer la întrebările sugerate, veți vedea că nu este chiar atât de simplu. Btw, sunt convins că cei care nu au nevoie de această carte vor da cu ea de pământ spunând că nu e nimic de capul ei. Îi felicit de pe acum pe cei care nu au nevoie de niciun ajutor în a fi maxim de creativi – zău că nu sunt ironic când scriu asta.
Musai să mai spun: această carte nu este pentru cei complet începători, de aceea am și pus-o pe locul al treilea. Însă pentru cei care au deja experiență și care doresc să își îmbunătățească creativitatea, este nemaipomenită!
În caz că doriți să citiți și celelalte articole ale mele despre creativitate, le-am adunat pe toate aici, pentru ușurință.
De altfel, cum vă merge procesul de creație?
Hm. Îmi dai voie să am o părere diferită de a ta? Eu zic că singurele limite sunt cele pe care ni le punem noi înșine sau cele care le dăm voie altora să le stabilească pentru noi. Cred cu tărie că fiecare om are un rezervor din care își poate alimenta creativitatea. Geniile au acces la acel rezervor aproape la comandă, sunt permanent conectați la el. La celălalt pol sunt cei care nici măcar nu încearcă să acceseze acel rezervor (și sunt fericiți așa). Pe la mijloc sunt cei care încearcă și reușesc într-o măsură mai mică sau mai mare să se conecteze și să creeze. De aceea spun că nu există limite. Doar incapacitatea noastră de a ne conecta mai des, iar asta se poate perfecționa, ca orice altceva. Nu perfecționa, sună prea solicitant, îmbunătăți este mai bine zis 🙂
Este o părere pertinentă. Cele două opţiuni sunt cele două mari direcţii care se pot contura în explicarea oricărui fenomen care scapă lamelei microscopului, deşi par a fi diferite, în realitate nu cred că se exclud una pe cealaltă. Pot fi aduse argumente pro şi contra şi de-o parte şi de alta. Cert este că nu poate lipsi masa de lucru şi timpul petrecut la ea, iar rezultatele sunt de cele mai multe ori direct proporţionale cu aceste două aspecte… să îmbunătăţim zic, oriunde ne-am situa 🙂
De acord! Și eu zic la fel 🙂
Mulțumim pentru conversația pufoasă!
Sunt momente în care sfârâi 🙂 dar, de cele mai multe ori stau la flacără mică, abia pâlpâindă 🙂
Sfârâit sau la flacără mică – amândouă sunt bune atâta vreme cât sunt o prezență zilnică. Atunci se văd rezultate. Dacă sunt lăsate la voia întâmplării, în schimb, se pot pierde ușor. Sau, mai bine zis, se risipesc. Nu crezi?
Da, ai dreptate, după ce ai prins scânteia sau grăunciorul în jurul căruia să construiești trebuie să te pui pe treabă, altfel nu-i decât o sclipire care se risipește, dar nu știu, putem învăța să sclipim?
Eu zic că da. O carte de genul celei despre care am scris aici ajută mult, inclusiv cu aprinderea și menținerea scânteii, cum spui tu. Părerea mea este că inspirația te găsește mai ușor la masa de lucru 🙂
Da, eu aveam în vedere mai ales insightul creator care poate apărea oriunde și oricând, îmi aduc aminte că citeam pe undeva că H. Poincare se confrunta la un moment dat cu o problemă căreia nu-i găsea soluție și într-o seară trebuia să plece la un bal, ei bine, în momentul în care a pus piciorul pe treapta caleștii i-a venit în minte soluția… nu mai știu ce a făcut după aceea, dar tind să cred că s-a dus la masa de lucru 🙂 Eu tind să cred că poți perfecționa ceea ce ai, poți face apel la diferite tehnici pentru a scoate un maxim din ceea ce ți s-a dăruit, dar o anumită limită nu poate fi depășită, eu văd puterea de creație ca fiind ceva înnăscut și nu ca ceva dobândit, ceea ce se poate dobândi sunt diferite modalități mai mult sau mai puțin eficiente în a lucra în acest domeniu. Sigur, pot fi arătat cu degetul pentru o asemenea concepție, dar una peste alta nu putem fi toți creatori autentici.