Cum să ieși (repede) dintr-un blocaj scriitoricesc

Posted on

Dacă muza e-n vacanță, ce te faci?

blocaj scriitoricesc
blocaj scriitoricesc

Sau dacă numita muză petrece mai mult timp pe la alți scriitori? Sau dacă ai încercat să-ți respecți rutina de scris – ai la îndemână iubita agendă Moleskine (sau computerul cu Scrivener, dacă e cazul), cana preferată de cafea (în cazul meu, cana cu Moomin Papa care se războia și el ocazional cu muza), pixul preferat (galben Van Gogh) și locul preferat de scris (în grădină, înconjurat de verdeață) – dar tot nu reușești să scrii, de zile întregi, nici măcar o propoziție cap-coadă? Dap, dragi pufoși, blocaj scriitoricesc get-beget. Nu disperați, există o soluție. Testată de pufosul subsemnat, rezultat garantat.

Am mai scris acum ceva ani despre blocajul scriitorului, sau blocaj scriitoricesc, cum e tradus în română writer’s block pe Wikipedia. Acum vreau să vă dau și o soluție pentru a ieși din impas. Doar să mai spun înainte că blocajul scriitoricesc este cauzat în mod special de probleme legate de procesul de creație, dar poate fi indus și de stresul de orice fel, de la școală, de acasă, la servici, sau chiar situația politică și economică.

Metoda de a ieși din cel mai crâncen blocaj scriitoricesc

E foarte simplu:

  1. Găsiți o oră liberă și un loc unde să nu fiți deranjați.
  2. Pregătiți-vă de scris. Carnet, agendă și unelte de scris, sau computer. Nu uitați cana de cafea sau sticla cu apă – hidratarea este și ea importantă – și un biscuit-doi de ronțăit dacă vă stă în obicei.
  3. Puneți o alarmă să sune. Că e un ceas mecanic cu sonerie, ca robotul meu, că e un timer de pe telefonul mobil – alegeți un cântecel vesel pentru sfârșit – nu are importanță atâta vreme cât poate contoriza timpul. Ar fi de preferat să îl puneți să sune după o oră, dar se poate și mai puțin dacă situația este disperată.
  4. Odată ce ați dat drumul contorului de timp, începeți să scrieți (de preferat la cartea la care lucrați). Vă surprindeți în pauză sau pe gânduri? Chiar și câteva secunde? Înapoi la scris, fără discuție (cu voi înșivă).
  5. Nu vă opriți din scris decât când sună alarma. E musai să faceți o pauză? Contorizați timpul și reluați scrisul cât de curând.

Doar atât. Încercați, vă rog pufos, să vedeți ce bine funcționează.

Precizare: este extrem de important să începeți să scrieți imediat ce ați dat drumul timpului să curgă și să continuați până când sună alarma. Scris, scris, scris, nimic altceva.

Și atât.

Ei, da, tura asta nu duc lipsă de inspirație, ci sunt stresat , dacă cumva vă întrebați. Mintea mea pufoasă aleargă pe Câmpiile Portocalii de pe Planeta de Pluș în loc să se concentreze la volumul al treilea din Aventurile lui Hendrik de Mol pe care îl scriu acum. Mda. De obicei îmi trece după ce este îndepărtat stresorul. Până atunci, metoda de mai sus funcționează foarte bine și mă ajută să scriu aproape în fiecare zi. Nu la randamentul dorit, dar suficient cât să fiu mulțumit. M-am gândit că poate vă folosește și vouă, în fond toată lumea e stresată din când în când, nu-i așa?

2 Comments

  1. Eliza says:

    Această rețetă este super, și va fi pusă în practică și de subsemnata!
    Oh, mintea mea… e ca un balon cu heliu: imposibil să stea într-un loc, zboară cat ai zice ”hop!” (e drept, mi s-a mai spus că-n capul meu e doar aer, dar de fapt e heliu).
    Foarte drăguț roboțelul-ceas.
    Ai reușit să scapi de stresor?

    1. K.J. Mecklenfeld says:

      Mulțumesc. Și mie mi-a plăcut robotul. Era singur, undeva pe un raft într-un magazin plicticos. L-am luat cu mine și de atunci e foarte vesel. Sună cu mare bucurie.
      Nu, n-am scăpat încă de stresor, of. Sper să se întâmple curând.
      Chiar mi-s curios dacă ai să pui în aplicare metoda mea. Dacă spui că te concentrezi greu la scris, poate e bine să începi cu mai puțin timp, o jumătate de oră. Și dacă vezi că merge bine, treci la o oră. Minim. Pe zi. Mult succes!

Leave a comment

Your email address will not be published.