Dacă e să vorbești despre cărțile tale

Posted on

Citește-mă! este website-ul potrivit

Cărțile mele - K.J. Mecklenfeld
Cărțile mele

Da, era nevoie de un website unde autorii români să poată vorbi despre ei și cărțile lor. Pe o piață invadată de autori străini, care au de multe ori în spate un marketing de sute de mii de dolari, e greu să faci față ca scriitor român. Nu mă plâng, să fim bine înțeleși, doar constat. Mă bucur pentru confrații mei englezi și americani, dar în aceeași măsură sufăr pentru cei români. Haideți să fim serioși, cărțile scrise de români, fie ele de filozofie, science-fiction, cărți pentru copii, chicklit ș.a.m.d., nu sunt mai prejos față de cele ale străinilor. Singura mare diferență este marketingul. Ei, da, ar mai fi o discuție despre tolerarea de către stat a pirateriei, dar asta cu altă ocazie.

Cică lumea nu mai citește

Mă distrez, cumva, auzind oamenii spunând că lumea nu mai citește. Ba citește, dragilor, prin alte țări sunt tiraje de milioane de exemplare și drepturi de publicare vândute în zeci de țări. Omul citește când cartea îi este prezentată așa cum trebuie. Marketată, cum se zice acuma, cum trebuie. Dacă intri într-un magazin de carte – în România, prin alte țări nu am văzut niciodată așa ceva – și pe rafturi cărțile stau în teanc, cu cotorul pe lateral, sau chiar înspre spatele raftului, cui îi vine cheful să le cumpere? Acesta este doar un mic exemplu. Noroc că pe website-uri nu se pot așeza cărțile în acest fel, e musai să stea în picioare. Vezi coperta, citești un rezumat și câteva cuvinte despre autor, eventual și niște recenzii. Doar website-urile editurilor și ale magazinelor de carte din România sunt la același nivel cu cele englezești și americane. Unele dintre ele au chiar și prezență pe Fb onorabilă, dar pe Instagram, Twitter și Pinterest sunt aproape inexistente.

Chestia cu lăudatul

Și apoi mai e o problemă: românul nu-i obișnuit să se laude. Chiar este criticat dacă cumva îndrăznește să deschidă gura să spună ceva bun despre el sau munca lui: cotcodăcește ca o găină care tocmai a făcut un ou, etc – puneți aici domniile voastre toate expresiile care condamnă lauda de sine (nu miroase-a bine, haha, am mai găsit una). I se spune să fie modest, să stea la locul lui, să nu iasă în față și să nu cumva, doamne ferește, să spună că a fost în stare să scrie o carte bună. Noooo, noi suntem codașii Europei – am obosit să tot aud asta când de fapt nu este adevărat – și trebuie să stăm la locul nostru. Ha! În schimb îi aud pe britanici și pe americani lăudându-se cu niște cărți, cu tiraje de milioane, pe care nu le-aș cumpăra în viața mea. Și mă enervez. Da-mi mai trece când văd câte o inițiativă lăudabilă, precum cea a lui Constantin Piștea, inițiatorul unui nou proiect, Citește-mă!, un website pe care scriitorii români își pot promova cărțile.

Citește-ma!
Citește-ma! – www.citestema.ro

Da, era nevoie de așa ceva, cum spuneam.

Mai bine tras pe roată

viață de scriitor
viață de scriitor

Credeți că a fost ușor să scriu chiar și acel mic articol despre cărțile mele? Nu, dragi pufoși. Sunt aproape sigur că marea majoritate a scriitorilor români ar prefera să fie trași pe roată decât să vorbească despre ei și cărțile lor, mai ales în fața unei mulțimi. Cel mai confortabil ne simțim în vizuinile birourile noastre, în fața unui computer cu un procesor de text, scriind, cu cățelul la picioare și sorbind dintr-o cană cu cafea rece. Din fericire internetul te lasă să vorbești despre tine fără să fii nevoit să-ți părăsești vizuina biroul – mulțumesc pentru invitație, Costi.

Cu acestea zise, vă invit să citiți articolele și interviurile scriitorilor români prezenți pe Citește-mă!. Foarte interesante, zău. Sau ați și fost pe-acolo?

4 Comments

  1. Ioana Dana says:

    Dacă sunt bune, de ce n-ar trebui să fie lăudate? E greu cu mentalitatea asta, dar și mai greu e să te lupți cu ea. De undeva trebuie să se înceapă.

    1. K.J. Mecklenfeld says:

      Așa este. De undeva trebuie să înceapă. Eu mă încurajez de unul singur. Face bine să primesc și suportul altora, fără doar și poate. Lăudatul este mai simplu când îl faci pentru altcineva – de-acum avem de învățat să-l facem și pentru noi înșine (cu măsură, bineînțeles). Și poate că lăudat nu este cel mai potrivit cuvânt, ci prezentat cât se poate de obiectiv. Englezii, americanii și olandezii sunt educați de mici în acest sens. Noi, românii, nu. Avem de învățat, cum spuneam.
      Mulțumesc pufos pentru vizită. Să ne citim cu bine 🙂

  2. stela says:

    Ha, ha chestia cu laudatul ce ma mai stingherea cînd am venit aici! Te duci la interviuri si începi sa-ti ridici statuie, mi se parea atît de cheap! Prejudecati românesti, ai mare dreptate, de care m-am dezbarat si io între timp. Foarte fain articolul, bravo KJ!

    1. K.J. Mecklenfeld says:

      Eu nu m-am dezbărat în totalitate, chiar dacă sunt conștient de mentalitate. Îmi vine în continuare greu să vorbesc despre mine și cărțile mele, iar să sun laudativ nu cred că am să reușesc vreodată. Nici nu-s în stare să-mi dau singur Like pe Goodreads la cărțile mele, haha.
      Mulțumesc pentru vizită, Stela. Ne mai auzim pe aici 🙂

Leave a comment

Your email address will not be published.