Totul e portocaliu

Astăzi, la noi în Olanda, se sărbătorește Ziua Regelui.

Așa e obiceiul, cu mic cu mare, toți olandezii, îmbrăcați de preferință în portocaliu, sau purtând măcar un mic accesoriu portocaliu sau o bucățică de steag în culorile roșu-alb-albastru, ies în stradă și vând ce nu le mai trebuiește de prin casă (să te mai miri apoi că olandezii sunt ăi mai tari comersanți, dacă, de mici, sunt învățați să vândă; să vezi ce își mai negociază puștanii prețurile la jucării vechi și cărți cu poze). O pătură mai zdrențuită, așezată pe trotuar, și gata e locul de vânzare.

Pe lângă cei care vând este o întreagă festivitate organizată de primărie. Tarabe cu cârnați, gogoși, clătite și pește proaspăt, podiumuri unde se cântă, negustori care strigă să își atragă clienții, un talmeș-balmeș de sunete, culori și mirosuri. Iarmaroc, fraților, nu găsesc cuvânt mai bun. Dar e întotdeauna cu veselie mare și cu multă băuturică, deh.

În Biroul de Pluș a fost liniște până de curând. Orchestra de marmote cântărețe a venit să protesteze pentru lipsa de participare la concertul lor în onoarea Regelui. Le-am făcut o poză și scriu acum un articolaș ca să îi mai consolez. Între timp am mobilizat din plușurile somnoroase și acum s-a încins ditamai petrecerea. Așa, ca de Ziua Regelui. Să ne trăiască!