Dor de mare și de soare

Posted on
Knopf citeste Planeta de Aur
Knopf citeste Planeta de Aur

Dor de mare si de soare

Nu e chiar atât de departe vara, iar toamna este însorită, însă, nouă, aici în Biroul de Pluș, deja a început să ne fie dor de căldură, nisip, plaje lungi și valuri înspumate. Plănuim să ne mutăm într-o bună zi undeva mai aproape de o mare, o altă mare decât cea a Nordului care este atât de rece în marea majoritate a timpului. Visăm la o mare caldă și liniștită, așa cum numai mările interioare sunt.

Când nu cunoști oceanul sau mările deschise, îți închipui că nu-i așa o mare diferență față de una interioară. Ei, învățat pe propria piele blăniță, nici vorbă. Dacă la Marea Neagră sau cea Mediterană poți să te aștepți la căldură din mai până în septembrie, la Marea Nordului sau Oceanul Atlantic, chiar dacă e miezul lui Cuptor, e bine să ai la tine măcar o haină de vânt. Iar dacă ajungi pe vârful cel mai vestic al Franței, sus, pe coama dealului intrat bine în ocean, și mai prinzi și o furtună, e bine să te adăpostești în prima clădire pe care o vezi în fața ochilor.

Pointe du Raz
Pointe du Raz

Aveam pentru ocean, înainte să îl văd vreodată de aproape, o imagine luată dintr-o carte a lui Camus: iarba galbenă și scârțâitoare de sub tălpi, nisipul cald și foșnitor al dunelor și o briză răcoroasă cu miros de alge. Ceva cam ca Histria noastră, dar fără ruine. Complet greșit. Mai că m-a luat pe sus vântul de pe vârful dealului, mai ales că se punea și de-o mică furtună. Nu te puteai înțelege om cu om, zău așa. Vezi prin filme (mi se păreau întotdeauna un pic exagerate scenele cu pricina) cum strigă din fundul plămânilor oameni în furtună, fără să reușească să se înțeleagă – ei, cam așa ceva și cu mine și partenerul meu de excursie la Pointe du Raz în Bretagne. Fotografia este făcută chiar înainte să înceapă furtuna. După ce a început și ploaia, chiar nu se mai vedea om cu om.

Revenind. Mare interioară, nu ocean ne dorim. Căldură, nu frig. Singurul lucru care mi-ar lipsi de la Marea Nordului ar fi plajele lungi și solitudinea, dar, cum nu poți să le ai pe toate, renunțăm la plajele lungi pentru vremea caldă. Mda, îmbătrânesc.

Fotografia cu Knopf citind Planeta de Aur pe plaja Mării Nordului mi-a adus aminte de vară.

E încă soare afară, cam cu dinți, numai bun de o alergare, așa că v-am lăsat.

Sfârșit de săptămână bun să aveți :-).

1 Comments

  1. Moara si cai la apus de toamna – K.J. Mecklenfeld says:

    […] mai devreme astăzi despre dorul de mare. Mai apoi, am fugit (la […]

Leave a comment

Your email address will not be published.