Carte frumoasă, cinste cui te-a decupat!
Dus de nas, de Loes Riphagen, este un minunat exemplu de ceea ce numesc eu o carte ilustrată frumoasă pentru copii. Pe deasupra, și un exemplu foarte bun despre cum anume se promovează o carte (de calitate!) pentru copii, la olandezi care sunt mari maeștri ai marketingului și vânzărilor.
Unde am auzit de ea? Un librar olandez scrisese, undeva pe net, că este cea mai frumoasă carte ilustrată pentru copii pe care o au acum în magazin. Ce recomandare mai bună decât asta, nu? Am reținut titlul și i-am dat temă lui Knopf să o găsească.
Cartea este realizată printr-o tehnică numită paper-cut (decupaj) și mi-a căzut cu tronc de când am văzut coperta.
M-a dat, apoi, complet gata după ce-am citit povestea, iar după ce a venit la noi și elefantul albastru din pluș, care este personajul principal din carte, am devenit fan convins al lui Loes.
Elefantul a venit în hârtie albastră și cu salutările lui Loes – mulțumim pufos!
Cartea este cartonată și nu are multe pagini, așa cum și trebuie să fie o carte pentru copiii cu vârste între 2 și 8 ani.
După cum vedeți, coperta principală este decupată.
Nu numai coperta principală este decupată, ci și toate paginile din prima jumătate a cărții, care sunt partea de introducere a elefantului albastru, personajul principal.
Nu vă spun povestea întreagă – mă știți doar, îmi plac surprizele și nu îmi place să le stric pe ale altora.
Pe scurt, Dus de nas este bazată pe o povestire a lui Rudyard Kipling.
Primele rânduri pe care le citim când deschidem cartea și pe care le regăsim și pe ultima copertă a cărții, cea pe care o citește toată lumea înainte să se decidă dacă ia cartea acasă au ba:
Pe vremuri, elefanții nu aveau trompă. Dar Micul Elefant își vâra nasul cu plăcere în treburile altora, și asta a schimbat totul…
Daaaa, bun început! Ne este trezită curiozitatea, nu-i așa?
Acum știm că este vorba despre un elefant fără trompă, pe care îl așteaptă niscaiva schimbări.
Curând, elefantul devine băgăreț:
- Cum respiri tu sub pământ? întreabă el cârtița (printre alte multe întrebări pe care le-a pus diferiților locuitori ai junglei):
În mijlocul cărții, elefănțelul băgăcios, și fără trompă, întâlnește personajul negativ și astfel aventura începe. Cum vă spuneam, nu scriu aici și nici nu vă arăt imagini de la urmă, pentru că aș strica surpriza finală care este, btw, grozavă!
Acuma, după cum vedeți, alături de carte se poate cumpăra și elefantul de pluș (nu am rezistat, bineînțeles!). Îmi pot închipui cu ușurință cât de haioasă poate să devină povestirea spusă sau citită copilului, dacă elefantul de pluș își vâră nasul (literalmente) peste tot prin carte. Mai mult, vine în curând și o aplicație, la fel de haioasă precum cartea.
Cred că v-ați făcut o idee despre carte, nu?
Să mai adaug ceva: al nostru elefant albastru s-a împrietenit imediat cu toată lumea din Biroul de Pluș și a pozat cu mare drag pe zăpadă, după cum se vede din mai toate fotografiile.
Cine e Loes Riphagen
Loes (se pronunță Lus, pentru noi) scrie și ilustrează cărți pentru copii. Dacă sunteți curioși să vedeți mai multe din ilustrațiile ei, puteți să-i vizitați website-ul, la fel de simpatic precum sunt cărțile și ilustrațiile ei, și, presupun, ea însăși:
Dacă aveți timp, iată și un videoclip al cărții despre care tocmai v-am scris. Este în olandeză, însă imaginile vorbesc de la sine – în plus, Loes arată din procesul de creație și execuție – foarte interesant :-):
Editura de Fontein
Editura de Fontein a fost înființată în anul 1946 și acum este una dintre cele mai mari din Olanda. Divizia de carte pentru copii aduce autori precum Roald Dahl sau Mark Haddon, printre mulți alții. Cărțile tipărite sunt pentru copii și tineri (YA) între 2 și 18 ani. Dacă era nevoie să vă mai spun, este una dintre editurile mele favorite de pe Pământ :-).
PS – dacă nu mai puteți dormi noaptea din cauză că nu știți ce se întâmplă cu elefantul albastru, scrieți-mi un email la kj.mecklenfeld@gmail.com și vă spun cum se sfârșește povestea.
Ce ziceți de cartea scrisă și ilustrată de Loes și tipărită (cu măiestrie) de către Editura de Fontein?
[…] Dus de nas – Loes Riphagen […]
Foarte frumoasă și inventivă această carte!! 😀 Îmi place la nebunie elefănțelul albastru (sunt fană a elefănțeilor)! Mi-ar plăcea să pot lectura o astfel de carte. Este într-adevăr atractivă (mai ales pentru copii), și neobișnuită. 🙂
Sunt sigur că te-ai distra bine, iar elefantul și-ar găsi o căsuță pufoasă la tine.
Mulțumiri pentru comentariu și vizită, Simona 🙂
O carte frumoasă rămâne o carte frumoasă oriunde ai citi-o / tipări-o !
Și la orice vârstă ai citi-o.
C.S Lewis spunea: “Some day you will be old enough to start reading fairy tales again.” – din păcate/fericire eu nu am devenit niciodată „old enough” 🙂
Aceasta nu este o carte… este o jucărie ! pentru copiii de la 2 ani… şi hai să nu ne limităm la 8 căci pentru două luni ar însemna să nu mă mai pot încadra în publicul ţintă 😛 Da, mai rar pe aici, pe la noi o astfel de carte, ai dreptate aici, dar să lăsăm pe altă dată discuţiile astea deoarece acum este timpul de joacă, e prea ghiduşă ca să nu te stârnească. Îmi place felul în care este prezentată decuparea cărţii, momentul în care autoarea nu mai deosebeşte cana de lucru de cana de băut este foarte savuros 🙂
M-am gândit la elefantul albastru şi la modul în care ajunge să aibă trompa lungă, eu cred că fiind foarte curios (aşa după cum îl descriai) îşi bagă năsucul peste tot şi de fiecare dată este ciupit şi de fiecare dată nasul îi creşte un pic şi ajunge la un moment dat atât de lung încât într-o zi calcă din greşeală pe el, este momentul în care îşi dă seama că a întrecut măsura. Are noroc că este în creştere şi astfel lungindu-se în picioare ajunge să-şi echilibreze lungimea trompei cu restul corpului 🙂 Mai am un pic de lucru la personajul negativ de care aminteai, nu prea îmi dau seama cum să-l potrivesc în poveste, dar poate vine altcineva cu o idee 🙂
Așa este! O jucărie pentru copii de toate vârstele, bine spus.
Chiar am citit recent câteva comentarii ale unor adulți olandezi (mari amatori de cărți pentru copii, precum noi doi) referitoare la cartea lui Loes – spun și ei același lucru ca noi, de unde se deduce că frumusețea este percepută indiferent de vârstă sau de societatea/cultura din care faci parte.
Nu fac comparație, să știi. Chiar și pentru Olanda, această carte este o excepție, măcar din cauza tehnicii folosite. Îmi spunea mai ieri un ilustrator român care folosește aceeași tehnică (am mai vorbit eu de el, se numește Răzvan Cornici și a ilustrat o carte care pare foarte drăguță – http://cuttingalex.blogspot.nl/2012/12/expozitie-cu-desene-decupate.html – pe care poate dacă o citeam îmi schimbam părerea despre cartea românească, pentru copii, actuală) că probabil numai ștanțele folosite pentru carte au costat o avere. Bănuiesc că are dreptate. Știu sigur însă că olandezii nu ar fi tipărit-o dacă nu erau convinși că se va vinde bine :-).
Nu am uitat, am rămas dator cu un articol despre ce înseamnă o carte frumoasă pentru copii – cât de curând, sper să reușesc. Sunt pe terminate cu volumul doi din Hendrik și îmi ia cam toată energia pufoasă.
Mulțumesc pentru vizită și comentariu, Daniel. Îți trimit pe email sfârșitul poveștii cu elefantul 🙂