Cum scrii o povestire

Sunt de părere că orice ființă umană este creativă într-un fel sau altul. Fie că este vorba de scrierea unei poezii, a unei povestiri sau a unui cântec, ornarea unei încăperi, chiar descoperirea unui nou fel de mâncare, pictarea unui tablou, executarea unei piruete sau rostirea unui discurs în fața unei mulțimi adunate, toate, toate acestea implică o doză de creativitate. Doar că de multe ori aceasta nu este recunoscută, sau, precum în cazul românilor, este minimalizată chiar de către autor (asta? piece of cake! nu-i nimic special! etc).

Cu ideea că diferența o va face numărul de oameni care vor percepe mesajul transmis (conștient sau nu) de către creator – cu cât mai mulți oameni, cu atât creația va fi mai populară, mai de succes – spun:

Oricine poate scrie o povestire, o poezie sau o carte de ficțiune.

Vă vine greu a crede? Iată câteva exerciții de scriere creativă. Am pornit de la ideea scrierii unei  povestiri cu cap și coadă (și mijloc), însă etapele de mai jos se pot folosi și ca exerciții de scriere creativă de sine stătătoare, atât pentru copii și tineri cât și pentru adulții începători:

1. Alege ceva despre care vrei să scrii – o idee, o persoană (personaj principal), un loc etc.

Inspirație găsești oriunde: acasă, pe stradă, în natură, la școală sau la servici, la televizor, pe internet etc. Singurul lucru important este să îți placă subiectul despre care urmează să scrii, să nu ai sentimentul că este o corvoadă.

O povestire (sau chiar o carte întreagă) poate să înceapă de la:
– un nume citit într-un ziar sau inventat – exemplu: Coriolan Filibucă – super erou, salvează satul natal de la distrugere
– un loc real sau o lume inventata, o lume dintr-o carte – orașul meu, țara mea, un sat din China, Țara Minunilor, Tărâmul Norilor etc.
– un obiect sau o ființă – o pisică, o bicicletă, o mașină, un cristal magic, o jucărie preferată, un medalion straniu, o monedă găsită pe stradă etc.
– o persoană apropiată – cel mai bun prieten al meu, bunicul sau bunica, verișoara mea Clarissa etc.
– o linie de dialog citită într-o carte, un lucru spus de către un personaj interesant, o știre auzită la radio, ceva trăsnit spus de colegul meu de bancă etc.
– o fotografie, o vedere, un afiș – exemplu: oare ce o fi făcând ursul de lemn noaptea, în librărie, când nu este nimeni prin preajmă?

Exercițiu ajutător pentru a obține un personaj principal interesant

Personajul principal poți fi chiar tu.

Scrie pe o foaie numele personajului și apoi împarte foaia în 6. În fiecare dintre căsuțe vei scrie:

1. nume, prenume, poreclă, vârstă, aspect fizic
2. ce iți place ție la el/ea
3. ce nu iți place ție la el/ea
4. ce îi place lui/ei să facă, la ce este bun/ă
5. ce nu îi place lui (să facă), de ce fuge
6. cum anume vorbește – scrie câteva propoziții spuse de el/ea către prietenul său cel mai bun sau către sine însuși

2. Inventează o problemă (sau un conflict) care va trebui să își găsească rezolvare

Problema (sau conflictul) trebuie să fie legată direct de subiectul ales la punctul 1. De exemplu, dacă am ales să scriem Coriolan cel voinic și portocalele de aur, problema lui Coriolan, personajul principal, poate fi că că nimeni nu știe unde se află pomul cel minunat. Sau că un balaur uriaș păzește portocalele. Sau amândouă, caz în care povestirea devine mai palpitantă, dar și mai complicat de scris.

3. Creează un oponent (puternic)

Oponentul poate să fie un alt om, un animal, natura, o casă, un ocean sau orice altceva este în conflict cu (sau produce problema) personajului principal. Balaurul de mai sus este un exemplu bun. Dar dacă am ales să scriem despre satul bunicilor, să zicem, oponentul poate fi natura – o furtună, un cutremur sau o haită de lupi care atacă oile – sau o bandă de tâlhari.

4. Decide din ce punct de vedere dorești să scrii povestea

Povestirea poate să fie scrisă:

• la persoana întâia – eu fac, eu spun – sau
• la persoana a treia – ca și când urmărești personajul principal de la distanță – ea aleargă, el țipă, ei dansează.

Ideea este să păstrăm pe cât posibil acest punct de vedere de-a lungul întregii povestiri.

5. Alege sau inventează o lume în care se desfășoară povestirea

Povestirea se poate petrece într-o cameră dintr-un apartament, o casă, un bloc, o școală, o țară, o pădure, un munte, un copac, dar și o lume complet închipuită sau chiar o altă planetă.

În cazul în care dorim să inventăm o lume nouă, pe lângă faptul că va trebui să ne-o descriem suficient de bine încât să putem scrie despre ea – mai bine facem o fișă sau un fișier separat doar pentru ea -, va trebui să și respectăm legile ei pe care tot noi le stabilim.

6. Gândește o soluție despre felul în care personajul principal rezolvă problema sau conflictul

Aici îți poți lăsa liberă imaginația. Tu decizi soarta personajelor tale, dacă le lași să traiască sau le condamni la moarte. Important este ca până la sfârșitul povestirii să rezolvi într-un fel anume problema aleasă.

7. Împarte și scrie povestirea în trei părți

Nu este o regulă, dar este mai ușor dacă scriem povestirea în trei părți: început, mijloc și sfârșit. Un exemplu de structurare ar fi:

• Început – descriere personaj principal, locație
• Mijloc – introducere oponent și conflictul sau problema
• Sfârșit – cum se rezolvă conflictul sau problema

Sugestii dacă sunteți complet în pană de idei:

• re-scrieți o poveste clasică, dați-i un alt sfarșit, spre exemplu. Scufița Roșie a învățat kung-fu la grădiniță. Va salva bunica și pădurarul de lupul cel rău și apoi va organiza școală de kung-fu în sat. Trăiască Scufița Roșie! Sau: schimbați personajul principal din poveste. În loc de Scufița Roșie avem Fesul Roșu, un băiețel fricos dar care nu se lasă dus de nas de către lup. Etc.
• inventați o poveste cu Moș Crăciun – Moșul pleacă la băi fiindcă îl dor toate oasele și, de bine ce îi este, nu vrea să se mai întoarcă la Pol, la frig. Cineva va trebui să rezolve dusul cadourilor la copii. Sau: renii ramoliți de la sania Moșului s-au revoltat și vor să iasă la pensie. Cum rezolvă Moșul problema? Etc.
• scrieți o povestire cu titlul O poveste cu doi ursuleți folosind cele patru imagini de mai jos (puteți să le schimbați ordinea):

Notă 1 – ce mă fac dacă știu subiectul despre care vreau să scriu dar nu îmi vine nicio idee (senzațională)?

Răspuns pufos – scrie orice iți trece prin cap, timp de 5-10-15 minute, fără pauză și fără să te cenzurezi în vreun fel, până ce simți că ai „golit” sacul cu gânduri. Când ai terminat, rupe foile și aruncă-le dacă nu vrei să le mai citească cineva, sau pune-le deoparte dacă crezi că îți vor folosi mai târziu. Apoi încearcă din nou să scrii despre subiectul dorit.

Notă 2 – dacă ai de gând să scrii o carte în loc de o povestire – aici câteva articole.

Mult succes!

Întrebări? Sugestii?