Volumul 2 din Aventurile lui Hendrik de Mol

Ah, iubesc mirosul de toner la prima oră a dimineții!

În decursul anului în care scriu o carte, am câteva momente favorite. Fiecare dintre ele este însoțit de un sentiment intens de plăcere și anticipație – fluturi de pluș în stomac, cum le spune Knopf.

Primul dintre ele este atunci când încep să îmi organizez planul de carte. Evenimentul, care pentru mine constă în afișarea pe un perete, în camera mea de lucru, a unei coli mari de hârtie pe care vor fi înșiruite etapele poveștii, este precedat de luni de zile, sau chiar ani, de pregătire.

Când planul de carte este gata și sunt relativ mulțumit cu ceea am inventat pentru povestea mea, purced la scris. Acesta este cel de-al doilea moment cu fluturi pufoși: atunci când încep să scriu cu adevărat cartea.

Al treile este atunci când scriu – Sfârșit – pe ultima pagină. Apoi urmează reviziile, care pot dura și ele câteva luni bune de zile, în funcție de cât de bine organizat am fost, sau de felul în care au evoluat personajele.

Iar ultimul, al patrulea, cel despre care este vorba astăzi: atunci când tipăresc la imprimantă primul manuscris al cărții pe care tocmai am terminat-o de scris. Am mai scris despre primul manuscris. Era vorba despre cel al primei mele cărți, Planeta de Aur, acum Hendrik de Mol și Planeta de Aur.

Ca de obicei în Biroul de Pluș, lucrurile stau altfel decât la oamenii obișnuiți. Să vă spun cum a decurs ziua mea.

Cu stomacul plin de fluturi pufoși, am tipărit primul manuscris al celei de-al doilea volum din aventurile lui Hendrik, Hendrik de Mol și Planeta de Jad.

Fiindcă îmi place să îmi imaginez că deja este o carte, i-am inventat și o copertă, folosind-o pe cea de la primul volum. Coperta cărții adevărate va fi creația unui ilustrator profesionist, evident.

Fiind o zi caldă și însorită, am decis să îmi continui lucrul la carte afară, în grădină.

Ah, grozav! Sunt primul venit. Pun manuscrisul pe masă, trag aer curat în piept, îmi întind bine spatele și dau să mă așez. Scaunul de grădină nu este din pluș, ci din lemn, așa că plec spre magazie ca să îmi iau o pernă. Când mă întorc, vesel, cu perna cu floricele sub braț, deja găsesc un pufos.

Ne-am salutat cordial – eu clipind cam des, fiindcă un singur ochi mi s-a părut întotdeauna un pic hipnotic – și am pus demonstrativ perna pe scaunul de lemn. Am intrat apoi în casă, să îmi iau și un pix cu mină roșie pe lângă cel albastru. Mă întorc fluierând vesel și mai găsesc pe încă cineva lângă pufosul amintit:

Am mulțumit de încurajare (HAI KJ! scria pe hârtiuța robotului – toți locuitorii Biroului de Pluș sunt la curent cu faptul că sunt la ultima revizie) și, plin de presimțiri pufoase dar sinistre, am intrat iarăși, de data aceasta ca să îmi fac o cafea. Când m-am întors, am găsit doi pufoși în plus:

Dorind să-mi pregătesc cererea care să nu jignească pe careva (am de lucru, dragilor, vreți să fiți drăguți să îmi faceți loc la masă?), am intrat iar în casă. Mi-am zis să-mi iau un măr. Când m-am întors cu farfuria cu felii de mere, era deja prea târziu. Jumătate de masă era plină:

Errr…, mi-am zis eu viteaz și mi-am mutat scaunul cu pernuța cu floricele sub un copac, departe de masa de grădină pe care se contura o adunare pufoasă măreață. Va trebui să mă înarmez cu răbdare, bag samă, mi-am zis, ronțăind mărunt și cam isteric din feliile de măr. Speram ca pufoșii să se sature de minunat și să plece să-și vadă de treburile lor.

Mare greșeală! După încă cinci minute, eram cu totul în plus! Planul meu eșuase lamentabil. Nu mai era loc să arunc un ac de cusut pe masă, după cum vedeți:

Mi-am adunat toate forțele – duși erau fluturii mei de pluș stomacali! – m-am ridicat și m-am dus către Pufoasa Adunare.

– Dragii mei, mă iertați pufos, am zis eu cât de politicos posibil, am de lucru. Vreți voi să fiți așa de drăguți să îmi faceți loc?

– But, but, but…

– Niciun but, dragilor. Serios, am de lucru. Veți citi cu toții când este gata. Până atunci, fiți amabili și lăsați-mă să lucrez.

După multă muncă de convingere, am cedat. Mi-am luat manuscrisul iubit sub braț si m-am retras în Biroul de Pluș. Acolo măcar pot să mă baricadez.

PS – câteva dintre personajele din Pufoasa Adunare se vor regăsi în Hendrik de Mol și Planeta de Jad. Ghiciți care?