Hehei, dragilor!

Iată că a mai apărut un interviu unde zic și eu vreo două chestii despre scris și publicare și cărți și filme, adicătelea obiectele și activitățile mele favorite.

Mai spun acolo și câte ceva despre mine, răspunzând întrebărilor Marchizului.

Evident, Knopf, PR-ul Biroului de Pluș, a verificat totul la sânge înainte să îi pot trimite ceva Marchizului.

– Parcă nu ai ști cât este de exigent, zice de colo Knopf către mine, aruncându-mi o privire fioroasă (de pluș) pe deasupra foilor de hârtie pe care am tipărit răspunsurile.

– Ăăăă, spun eu încercând să par mai inteligent decât sunt.

– Eu zic că ai uitat cum nu am dormit nopțile acelea înainte ca Marchizul să termine de citit Planeta de Aur și să publice recenzia, zice tartorul pufos, foarte ațos (la propriu și figurat).

– Nu am uitat, spun eu liniștit. Dar uite, am mai primit încă o recenzie superpozitivă, de la Lady Ema. Nu crezi că de acum poți să dormi și tu mai liniștit?

– Munca unui PR, și în special a unuia responsabil cu un Birou (de Pluș) atât de mare, spuse Knopf cu nasul cam pe sus, nu se termină niciodată.

L-am lăsat în pace. În fond lui i se tocește plușul mental, nu mie. Stresul nu face bine niciodată și nimănui în cantități prea mari.

Mai nou, Knopf a tipărit imaginea de pe blogul lui Răzvan și a pus-o într-o ramă de pluș aurie cu floricele albastre de Nu-mă-uita (tot de pluș), pe care o folosește el drept Panou de Anunțuri pentru Biroul nostru. O mare parte din plușurile conlocuitoare sunt adunate acum grămadă în fața panoului, cățărate una peste cealaltă, să ajungă să citească interviul. Ce știți voi cum e să trăiești cu ditai grămada de pufoși! Ha!

Mulțumiri Răzvan pentru interviu și mulțumiri tuturor celor care îl veți citi!

O săptămână faină vă dorim, de aici, din Biroul de Pluș!