În România este încă bine, dacă e să vorbim despre magazinele de carte. Vrei o carte, pui o flanea și te duci frumos la librăria preferată. Dacă ai noroc să fii și lângă un Cărturești, și mai bine, mai bei un ceai, mai sta la o tacla cu vânzătoarea blondă preferată, mai răsfoiești (și decizi să le cumperi) vreo câteva cărți despre care ai citit pe un blog de carte sau ale căror coperți ți-au plăcut și pleci frumos cu ele, la pachet, la tine acasă, fericit.

În Olanda, unde sunt eu, e altă mâncare de pește. Sunt puține librării, nici vorbă să mai ofere alte servicii pe lângă vânzarea de carte în sine, iar olandezii sunt obișnuiți să ia cărți cu împrumut de la bibiliotecă (este în schimbare, de când cu apariția cărților digitale).

În Anglia și America (ditamai piețele de cărți) este, iarăși, altă mâncare de pește. Librăriile sunt mari, multe și bine garnisite. Au nenumărate metode de a-și atrage clienții și pentru cei care iubesc cititul și cărțile sunt de cele mai multe ori raiul pe Pământ. Merg bine și vânzările, sau mergeau bine până să apară revoluția digitală. De cînd cu Marele Șarpe Boa al Cărților (numit Amazon, de obicei) care înghite de zor magazine de cărți și alți mici comercianți de produse de papetărie și/sau jucării, supraviețuirea în Lumea Cărților a devenit problematică.

În Olanda și Belgia deja a fost declarat în stare de faliment un mare lanț de librării, Polare. Magazinele sunt deschise încă, dar se vor vinde, probabil, la bucată.

Din câte am înțeles nici în Anglia, sau peste ocean, nu e situația tocmai roză pentru librării, situație cauzată de bestia digitală mai sus menționată.

Ei, și se fac englezii (Penguin Random House), ca să își salveze ce se mai poate din librării?
Construiesc o alternativă (speră ei) la Amazon: My Independent Bookshop. Orice englez își poate deschide un magazin de carte. Vă dați seama, ‘mneavoastră, ce succes va avea, dacă vă gândiți că tot omul pasionat de cărți a visat măcar o dată să lucreze într-o librărie, nu mai zic să își deschidă propriul magazin de carte.

De curiozitate, am deschis și eu un magazin la ei. De test, bineînțeles (vă spun mai târziu de ce este doar de test).

Link aici: La Tante Wilhelmina.
Mi-a luat vreun sfert de oră să îl setez și să îl văd în aer. Minunat!
Pe site-ul cu pricina ai „străzi” de cărți, pe genuri. Spre exemplu, La Tante Wilhelmina este pe Strada Cărților pentru Copii.
Poți adăuga ușor cărți pe rafturile tale, iar cărțile au o descriere de un rând, plus o recenzie (scrisă de tine, dacă vrei).
Atât magazinul cât și cărțile pot fi share-uite foarte ușor pe Facebook și Twitter.
Iar piesa de rezistență – și aici revin la de ce este doar de test – este faptul că acest mic magazin virtual personal se poate conecta la un magazin real din rețea și, și mai mult, cărțile se pot cumpăra, iar magazinul primește un procent din vânzarea cărții.

Dezavantaje sunt doar pentru cei care au carte virtuală (evident!). Dacă volumul cu pricina nu este într-o ediție tipărită, nu-i chip să-l adaugi/vinzi/cumperi. Idem pentru cărțile publicate independent și care nu sunt de găsit în rețelele de distribuție în Anglia.

Una peste alta, în sfârșit o idee bună (numărul de magazine deschise crește văzând cu ochii, ceea ce dovedește că acoperă o necesitate) pentru a contracara ascensiunea Amazonului (care de când a cumpărat GoodReads nu mai îmi miroase a bine, hmm…).

Cireașa de pe tort este prezența lui Terry Pratchett pe site, conectat cu al său magazin virtual la unul din micile magazine de cărți din sudul Angliei.

E clar acum că este de viitor?

Notă 16 aprilie 2018 – mda, din păcate site-ul inițial a fost desființat, a rămas din el doar screenshot-ul salvat de mine acum patru ani; oare nu era suficient de rentabil?