Knopf aici, bine v-am găsit!

Munca mea a dat rezultate, în sfârșit! K.J. lucrează cu atâta îndârjire la volumul al doilea din Aventurile lui Hendrik de Mol încât nu mai are timp să scrie aici pe blog, așa că m-a lăsat pe mine responsabil cu articolul de azi.

E sfârșitul verii, o ocazie minunată de a rememora locurile pe unde am petrecut vacanța asta, nu-i așa? Azi, despre insula Borkum.

Prima fotografia cu mine e făcută de K.J. pe Borkum.

Borkum este o insulă disputată încă de Olanda și Germania fiindcă se află exact pe granița (prelungirea ei) din Marea Nordului.

Îmi place foarte mult fotografia asta fiindcă, pe lângă faptul că arăt foarte bine, îmi pot vedea vântul în blană! Da, știu, K.J. se va strâmba citind propoziția de mai sus și mă va numi narcisist, dar ce-i rău în asta?

S-o iau cu începutul. Borkum fiind o insulă, n-ai cum să ajungi la ea decât cu vaporul pe care îl iei din port.

În următoarea fotografie sunt eu pe vapor, pe puntea de sus.

Îmi place la nebunie să stau pe puntea de sus pe tot parcursul călătoriei până la insulă, de unde pot să văd Marea Nordului (nu mai zic că-mi face bine la blană briza mării).

Ajunși pe insulă, mi-au încântat ochii mulțimea de corturi colorate de pe plajă. Colorate aprins, după cum vedeți. Nu era nici unul de vreo nuanță de bej sau vreo altă culoare plicticoasă. Nu. Doar roșu și galben și albastru, toate culori vii, plus câte unul alb, pe ici pe colo.

Și mai minunat, nu era aglomerat. Ne-am putut așeza pe plajă unde am dorit, fără să trebuiască să ne călcăm pe cozi.

Fotografia următoare e tot cu mine, citind, ca de obicei, din Planeta de Aur.

După o vreme în care ne-am relaxat, citit, dormit (unii) și mâncat o tartină, ne-am ridicat și ne-am plimbat pe plajă, de-a lungul țărmului.

Ceva foarte special pe Borkum sunt focile.

Da, da, foci. Nu stau pe aceeasi plajă cu oamenii, ci pe insule mici de nisip aproape de țărm. Le poți studia pe îndelete dacă ai un binoclu. De fapt, poți să ajungi la ele dacă mergi destul de mult. Însă la un moment dat am ajuns în locul de unde nu mai ai voie să mergi mai departe ca să nu le deranjezi. K.J. s-a uitat cam cruciș la stâlp – limba lui germană e cam de baltă – a strâmbat din nas și ne-a dat vestea că trebuie să mergem înapoi.

Un alt lucru deosebit pe Borkum sunt căruțele trase de cai. Costă câțiva euro și te duc dintr-o parte în alta a insulei, iar căruțașul e și ghid, povestind despre istoria insulei. Foarte instructiv.

La urmă, înainte să luăm vaporul înapoi spre Germania, ne-am delectat cu o bere, pe una dintre multele terase cu vedere la mare.

După cum spun și în titlu, n-a fost nici o aventură.

PS: nu zic că n-am avut nici o aventură vacanța asta, vă va povesti K.J. probabil, în curând. Spun doar că pe Borkum n-am avut nici o aventură. Câteodată e bine doar atât. De aceea citim cărți pline de aventuri, precum Planeta de Aur, nu-i așa?

Voi cum ați petrecut în vacanță?