Hehei, bine v-am regăsit.

Knopf și cu mine ne-am întors din Valea Moomin, dar și din Munții Harz.

Ce mai cețuri, fraților! după cum spune Knopf.

Lăsând la o parte smiorcăielile de primadonă ale lui Knopf, care, ca orice pluș care se respectă, urăște să i se umezească blana, eu m-am simțit excelent în munți.

Recunosc, întotdeauna m-am dat în vânt după ceață. La bombănelile lui Knopf despre umezeala din aer, vizibilitatea redusă și prognoza meteo greșită care prevedea constant soare când ploua liniștit în fiecare zi, eu nu mai puteam de fericit ce eram!

Ceață!

Minunat!

Ce e ceața altceva decât o lume de poveste care se desfășoară chiar sub ochii tăi, nu-i așa?

• Uite, acolo e un pitic! am spus eu entuziasmat.
• Ba nu, este o ciupercă uriașă, mă contrazice Knopf.
• Iar acolo e o zână! Uite, vezi? Zboară deasupra mușchiului gros de pe scorbură!
• Sunt doar niște frunze uscate, spune Knopf morocănos. Vine toamna, completează el cu nasul în vânt. Poți să vezi asta și după culorile copacilor.

Mda.

Vine toamna.

Vine toamna și pentru cartea tipărită, se pare. Da, da, mă bat nostalgiile. Să vă spun de ce.

Vacanța înseamnă mai mult timp liber și implicit, pentru mine, mai mult timp pentru citit. La plecare în vacanță am luat cu mine un teanc de cărți pe care le-am dat gata repede. Evident că m-am boscorodit că nu am luat încă un teanc.

Una dintre cărțile citite, și una dintre cele mai frumoase cărți pentru copii în limba română citite în ultimii ani, a fost Miraculoasa Călătorie a lui Edward Tulane, scrisă de Kate diCamillio. Kate a devenit cu această ocazie, și după citirea acum câțiva ani a cărții sale The Tale of Despereaux (netradusă încă în limba română), una dintre scriitoarele mele preferate, alături de Tolkien, JKR, Philip Pullman și restul – promit o postare pe tema scriitori favoriți de cărți pentru copii.

Minunată carte, Miraculoasa Călătorie a lui Edward Tulane, de găsit în sfârșit și în limba română. Când spun minunată mă refer la întrega experiență a citirii acestei cărți: coperta cartonată, culoarea și textura hârtiei alese, fontul de tipar și formatarea textului, ilustrațiile din interior și de pe copertă ale lui Bagram Ibatoulline și, deși la urmă, cel mai important, povestea minunat scrisă de Kate și tradusă bine în limba română de Lavinia Braniște. Totul! Toată cartea! Pe scurt, orgasm literar!

Oricât de mare iubitor de cărți sunt – nu cred că voi putea renunța în timpul vieții mele la experiența de a citi o carte cartonată bine făcută, bine scrisă și bine ilustrată – nu am fost niciodată împăcat cu ideea că pentru cartea pe care o țin în mână au trebuit doborâți la pământ copaci.

Citind Miraculoasa Călătorie, și întârziind conștient momentul terminării, nu m-am putut abține să mă întreb care este perioada de timp în care cărțile tipărite, așa cum le știm noi acum, vor deveni obiecte de lux. Fiindcă, oricât de mare iubitor de tehnologie sunt (am fost adeptul computerelor din momentul apariției lor), nu pot nega minunata experiență a citirii unei cărți măiestrit tipărite pe hârtie.

Iar răspunsul a fost: nu e foarte mult timp rămas până când o carte tipărită va deveni un obiect de lux și, ca atare, inaccesibil marii majorități.

Și uite așa, nostalgie! De venire a toamnei și de dispariție a cărții tipărite.

Nu vă faceți griji, deși toamna este acum aproape, dispariția cărților tipărite nu se va întâmpla foarte curând în timpul vieții noastre. Însă, să nu ne facem iluzii, aceasta este sigur direcția în care ne îndreptăm.

PS: nostalgie, fiindcă iubesc experiența citirii unei cărți pe hârtie, dar bucurie fiindcă ne vom opri să mai tăiem copaci pentru a produce cărți.

Voi cum vă împăcați cu ideea că în viitor cărțile vor fi de citit în marea lor majoritate pe suport electronic?