Doar o zi până sâmbătă, 21 nov, ora 14.00, la Gaudeamus

Dacă nu aș fi fost nevoit să pun titlul de mai sus din motive de continuitate, ar fi trebuit să numesc postarea aceasta „Ce face stresul din plușuri”, sau, și mai bine, „Ce face stresul din jucării”.

Fiind cel mai mare specialist în plușuri de pe planeta Pământ (sunt alții, mult mai învățați decât mine, dar sunt toți pe Planeta de Pluș), le știu toate obiceiurile. Unul dintre ele este să se ascundă în locuri ciudate când sunt stresați. De la ei s-au molipsit și ceilalți locuitori ai Biroului de Pluș, așa că, atunci când stresul atinge limite înalte, Se Întâmplă!

Mă trezesc eu, frumos, azi de dimineață. Liniște totală. Niciun chițăit, niciun tropăit. O Liniște Suspectă!

M-am dușat și îmbrăcat și, înainte să cobor ca să iau micul dejun, am vârât nasul în Biroul de Pluș. Acolo este musai să fie măcar o jucărie de pluș plănuind vreo trăznaie, mi-am zis eu (încă) nedumerit. Nu l-am găsit decât pe Knopf, foarte Ocupat cu Activitățile Sale de Marketing.

– Unde-i toată lumea? întreb eu.

Mi se răspunde cu fundul de pluș, întrebarea mea fiind considerată Mai Puțin Importantă Decât Ceea Ce Fac Eu Acum, Adică Marketing:

– Este ultima zi înainte de lansare. Sunt toți stresați.

Ahaaaaaa! Am înțeles acum.

Astăzi voi fi nevoit să fiu Extrem de Atent!

Va trebui să fiu precaut în bucătărie, să nu fierb vreun ou laolaltă cu un ursuleț Steiff

sau cu o bacterie de pluș E-coli

să nu îmi fac ceai cu pitic

sau suc de portocale cu robot

sau să-mi beau cafea cu Moomin de pluș

sau să-mi fac un ceainic de ceai cu Strămoșul Moominilor cu tot.

Iar dacă merg în grădină, să nu ud buxusul până nu verific dacă este careva înăuntru,

(dacă nu l-ați recunoscut, este motanul Nu Știu Nimic)

să verific stropitoarea înainte să pun apă în ea, să nu ud Bestia,

să nu îl ud și pe Gregorius, girafa turcoaz, care își spune că a găsit un loc bun unde nu se vede dintre floricelele albastre

sau să iau Iepurele De Salată și să-l pun la locul lui în dulapul din bucătărie, înainte să îl prindă ploaia.

Și, să nu uit, dacă vreau să mănânc un fruct, să nu cumva să mușc dintr-un pluș sau dintr-o jucărie de fetru (Dear Vader).

Ce credeați Domniile Voastre Pufoase? Că mi-e ușor, cu toate pufoșeniile astea, nu? Ei bine, gândiți-vă că aceștia nu sunt nici măcar a zecea parte din locuitorii Biroului de Pluș! Nu am scotocit încă în cuptor, în baie, în pod, în mașina de spălat, șamd – vă dați seama dumneavoastră care-i treaba aici. Iar eu nu mai îmi văd capul de treburi, fiindcă mâine este lansarea!!

Ajungeți mâine la Gaudeamus? Așa sper! Nu ne uitați cu fotografii de la lansare și/sau cu cartea, vă rugăm pufos!