Pădurea Poveștilor din Efteling

Posted on
Efteling - casuta ciuperca

Parcul Efteling

Aș vrea să pot să vă iau pe toți pe sus și să vă aduc aici în Olanda, ca să putem merge cu toții la Efteling. Cum, din păcate, este imposibil (deocamdată?), iată-mă cu postarea promisă. Asta pentru că tot este weekend și este cazul să ne relaxăm ca să prindem puteri pentru următoarea săptămână de lucru (îmi cer iertare de pe acum pentru calitatea fotografiilor; am avut la mine atunci doar o cameră simplă și, pe deasupra, a mai fost și vreme tare întunecată).

Cum vă spuneam intr-o postare recentă, Efteling este cel mai vechi parc de distracții din Olanda. Poate și din lume, fiindcă Disney s-a inspirat de acolo pentru parcurile sale. Aceasta este explicația oficială, bineînțeles, fiindcă parcul acesta este în realitate Cartierul General al Creaturilor Magice din partea asta de Europa. Da, da, este adevărat. Haideți să vă arat.

Dar să pornim cu începutul. Efteling a fost înființat după 1930, fiind inițial un parc pentru activități sportive. Mai târziu, în 1952 (deschiderea oficială cu prima atracție numită Pădurea Poveștilor), a fost transformat în parc de recreație destinat copiilor de vârste până în 12 ani și părinților lor. Cu timpul au fost adăugate atracții, începând cu grădini de joacă, lacuri pentru plimbări cu barca și ceainării, și terminând cu propriul teatru, hotel, teren de golf, șamd. Se găsește în partea de sud a Olandei, într-un sat numit Kaatsheuvel.

Intrarea în Efteling:

Efteling - intrarea in parc
Efteling – Casa celor 5 Simțuri

Intrarea în parc se face prin Casa celor 5 Simturi. Dupa cum vedeți în imagine, structura are 5 vârfuri ascuțite, fiecare dintre ele reprezentând un simț omenesc. Mesajul este ca odată intrat în Efteling vei experimenta toate cele 5 simțuri (așa e!). Mai târziu a fost creată chiar și o poveste pentru Casa celor 5 Simțuri, cu un rege ai cărui 5 fii trebuie să învețe să țină cont unii de ceilalți pentru a avea o viață bună (lasă-i pe olandezi sa îți facă design-ul pentru orice fel de produs, că este el lalea sau parc de distracții, pentru a-l face un succes).

Pădurea poveștilor

„Responsabil” pentru design-ul acestei prime și celei mai importante atracții a parcului a fost Anton Pieck, de care vă spuneam în articolul anterior. Fiind pe la anul 1950, cele mai importante povești la țacel moment erau, bineînteles, Grimm, Andersen și Perrault, lucru care se vede foarte bine în imaginile următoare. De remarcat „mâna” lui Anton Pieck în toate detaliile.

Căsuța de turtă dulce:

Efteling - casuta de turta dulce
Efteling – căsuța de turtă dulce

Satul piticilor:

Efteling - casuta ciuperca
Efteling – căsuța ciupercă
Efteling - pitici la pescuit
Efteling – pitici la pescuit

Uriașii există cu adevărat:

Efteling - urias dormind in padure
Efteling – uriaș dormind în pădure

Și pentru că nu se vede în fotografii, vă spun eu: uriașul sforăie și mișcă câte un deget sau dă din cap, piticii picotesc sau pescuiesc, Hansel și Gretel aruncă vrăjitoarea în cuptor, etc – ați înțeles ideea. Sunt vii! Ha! Să vedeți ce fețe fac copiii când se uită pe geam în ciupercă și văd piticul dormind și sforăind de zor și șoriceii mâncând firmiturile de pe podea:

Efteling - pitic dormind si soricei pe podea
Efteling – pitic dormind și șoricei ronțăind pe podea

Cu timpul au fost adăugate alte atracții, inspirate din poveștile orientale.

Pasărea Roc:

Efteling - Pasarea Roc
Efteling – Pasărea Roc

Fachirul pe covorul zburător:

Efteling - fachirul pe covorul zburator
Efteling – fachirul pe covorul zburător

Ah, tot dintre cei vechi, l-am uitat pe Gât-Lungilă (are cumva echivalent și la noi, unul dintre prietenii lui Harap Alb?):

Gât-Lungilă:

Efteling - Gat-Lungila
Efteling – Gât-Lungilă

Acum cred ca v-ați făcut o idee despre Efteling.

Marea majoritate a fotografiilor sunt din partea veche a parcului, Padurea Poveștilor, care este și favorita mea. Este plină de verdeață și sunt mulți copaci. Te plimbi prin pădure și ajungi într-un luminiș unde dai peste personajul de mai sus, sau peste vreun spiriduș care îți arată încotro să o iei:

Efteling - spiridus
Efteling – spiriduș

Acum mă credeți că este Cartierul General al Creaturilor Magice? Nici vorbă să fie doar un parc de distracții obișnuit :-).

Knopf strigă că i s-a terminat detergentul special pentru pluș, așa că închei și eu cu o imagine din Satul Piticilor care se potrivește foarte bine:

Efteling - la spalat de rufe
Efteling – o doamnă pitic la spălat de rufe

Dacă sunteți curioși să vedeți mai multe imagini sau să aflați mai multe informații, recomand link-ul lor de pe Wikipedia sau site-ul oficial Efteling.

Ei? Ce ziceți? Faceți o vizită la Efteling când ajungeți în Olanda?

18 Comments

  1. Magda Ispas says:

    Buna seara, am citit articolul dumneavoastra si ma bate gadul sa ajung si eu cu familia mea, in vara. Foarte frumos si interesant parcul, plin de multa verdeată si atractii de tot felul. Numai ca nu prea am gasit pe nicaieri cum se ajunge in parkul de distractii. Eu as veni pe Amsterdam si de acolo….. Sau alta varianta, nu stiu? Poate ma ajutati dumneavoastra cu cateva sfaturi daca se poate. Cayarea unde ati avut-o_ Va multumesc anticipat.

    1. K.J. Mecklenfeld says:

      Bună ziua și mulțumesc de vizită 🙂

      Din Amsterdam este cam o oră și un pic. Aveți pe site-ul parcului toate informațiile necesare (engleză, franceză sau germană, pe lângă olandeză). Link la traseu: https://www.efteling.com/en/contact-route

      Cât despre dormit, se poate dormi în hotelul lor – https://www.efteling.com/en/hotel – dacă este musai, deși este timp să ajungeți înapoi acasă până în seară. Dacă decideți să înnoptați la ei, este bine să vă faceți rezervare din timp, mai ales pentru camerele cu teme din povești, gen Alba ca Zăpada https://www.efteling.com/en/hotel/theme-suites/snow-white-suite 🙂

      Pentru copii va fi nemaipomenit, iar părinții se vor bucura și ei, sunt sigur.
      Distracție plăcută!

  2. Simona says:

    Cât de frumos pare Parcul Efteling! Pădurea Poveștilor cred că ar fi și preferata mea! Îmi place că au reușit să păstreze un colț al poveștilor pentru cei care doresc câteva ore de relaxare.

    Mi se pare interesantă ideea cu cele 5 simțuri. 😀 Ai reușit să le ai pe toate 5 în momentul vizitei? Knopf a avut mai mult de 5 oare? Plușurile or avea simțuri speciale? 🙂

    Dacă aș ajunge în Olanda cu siguranță că aș face tot posibilul să vizitez acest loc de poveste! ^_^

    1. K.J. Mecklenfeld says:

      Toate 5 cu siguranta! Iar Knopf asa zice, ca are un al saselea simt, cel de plush.

      Sa vezi ce mai zbarnaie ursuletele cand aude ca planuiesc o noua vizita la Efteling! Are multi prieteni acolo, de plush si nu numai, si abia asteapta sa mearga. Chiar spunea ca piticii l-au invitat de ani de zile la o prajiturica din cel mai bun mohair si un ceai de flori de bumbac.

      Musai sa mergi sa vezi Efteling daca ajungi in Olanda. Sunt sigur ca ti-ar placea nemaipomenit de mult 🙂

  3. Eliza says:

    wow, cat de minunat! si e o combinatie atat de frumoasa intre natura si lumea povestilor! 🙂

    1. K.J. Mecklenfeld says:

      Daaaa, bine zis, Eliza, intr-adevar combinatia este minunata. Daca esti iubitoare de copaci si verdeata (iar daca nu esti atunci devii dupa ce vizitezi Padurea Povestilor) atunci Efteling este locul perfect de vizitat. Sper sa il vezi si tu intr-o zi 🙂

  4. catecevadesprecc says:

    I-am recunoscut pe Himpelchen şi Pimpelchen, cei doi pitici care pescuiesc, în realitate unul dintre ei este spiriduş, dar nu mai ţiu minte, ştiu doar că se deosebeau după culoarea scufiilor, Heidi Hauser m-a învăţat asta, dar e ceva vreme de atunci şi mi s-au amestecat culorile în minte 🙂 Foarte frumos! Îţi mulţumesc pentru această plimbare reală!

    1. catecevadesprecc says:

      Am cartea în faţă, e vorba de Spiriduşii pădurii de Hedi Hauser, aici i-am întâlnit pe Himpelchen şi Pimpelchen, primul este spiriduş, iar celălalt pitic, iar „deoerbirea de bază dintre un spiriduş şi un pitic constă în aceea că piticii poartă scufiţe albastre şi spiriduşii scufiţe albe” (p.13)… acum suntem precişi, nu ne mai bazăm pe memorie 🙂

      1. K.J. Mecklenfeld says:

        Multumesc de comentarii si de precizari, Daniel. Numele imi suna cunoscut (Heidi Hauser) dar nu imi aduc aminte de cartea de care spui. Am sa scotocesc pe net sa vad poate imi spun ceva imaginile pe care le voi gasi 🙂

        1. catecevadesprecc says:

          Numele autoarei este Hedi Hauser (iniţial am scris greşit) ştiu doar trei carţi scrise de ea, prima este Spiriduşii pădurii, o alta este Prietenii din pădure şi mai este una pe care nu am văzut-o niciodată, Caleidoscop, în rest se pare că a preferat să scrie mai mult în germană. Eu am citit-o doar pe prima acu ceva vreme, sunt tare nostimi Himpelchen şi Pimpelchen, îmi propun să fac o postare despre ei, aşa! pentru a vedea şi alţii ce se ascunde sub scufiile lor 🙂

        2. catecevadesprecc says:

          Numele autoarei este Hedi Hauser (iniţial am scris greşit) ştiu doar trei carţi scrise de ea, prima este Spiriduşii pădurii, o alta este Prietenii din pădure şi mai este una pe care nu am văzut-o niciodată, Caleidoscop, în rest se pare că a preferat să scrie mai mult în germană. Eu am citit-o doar pe prima acu ceva vreme, sunt tare nostimi Himpelchen şi Pimpelchen, îmi propun să fac o postare despre ei, aşa! pentru a vedea şi alţii ce se ascunde sub scufiile lor 🙂

          1. K.J. Mecklenfeld says:

            Am cautat pe net dar nu am gasit mare lucru despre cartile ei. Apoi am vrut sa caut la tine pe blog si am vazut ca nu am cum sa caut dupa numele cartii sau autorului (sugestie? poate sa adaugi un search pentru blog nu e o idee rea?).
            Imi suna teribil de cunoscut numele ei si nici numele piticilor nu imi sunt complet straine asa ca banuiesc ca am avut una din cartile ei candva. Astept cu nerabdarea postarea ta :-))

          2. catecevadesprecc says:

            Pe Wikipedia este un articol şi sunt acolo câteva informaţii altfel nici eu nu am găsit mare lucru. Pe blog există o căsuţă de căutare în partea stângă sus dar este ascunsă de informaţia legată de politica cookie, dacă bifezi „am înţeles” va apărea casuţa cu pricina. Acum sunt prins cu o mică scamatorie după aceea ne întâlnim cu spiriduşii.

          3. K.J. Mecklenfeld says:

            Aha! Am gasit si casuta de care vorbesti. Bine ca exista.
            Scamatorii? Vrem si noi sa vedem! Se poate?

          4. catecevadesprecc says:

            Este vorba de „Micul scamator” de Jaroslav Hasek… de magii, scamatorii şi alte trucuri mă ţin doar o dată pe an 🙂

          5. K.J. Mecklenfeld says:

            Uite ca nici pe asta nu o stiam. Imi place Hasek (nu ma va parasi niciodata imaginea „latrinei parasite”) si al sau soldat Svejk dar uite ca de Micul Scamator nu am auzit inca. Aaaaa, scrii o postare, inteleg? Fain! Abia astept!

          6. catecevadesprecc says:

            Da, aşa intenţionez, dar să ştii că nu este chiar o carte pentru copii, mai degrabă-i pentru tineret. Este o selecţie din schiţele umoristice care au drept personaje copiii şi relaţiile lor cu adulţii în calitate fie de părinţi, fie de profesori şi altele. Stilul este acelaşi şi mi se pare cam greu pentru un copil să-i dibuiască sensul, mi se pare că este nevoie de acces la nivelul dublu al cuvintelor, or copiii au tendinţa de a lua lucrurile aşa cum sunt. Imaginea „latrinei părăsite” m-a părăsit, eu am rămas cu cea în care Svejk strigă atenţiune şi toţi soldaţii cu pantalonii în vine dau onorul superiorului care făcea inspecţia latrinelor.

    2. K.J. Mecklenfeld says:

      Da, Daniel, asa este, am avut cartea cand eram copil. Am reusit sa vad coperta pe internet si imi este cunoscuta. Nu mai tin minte continutul ei dar ilustratiile mi le aduc aminte foarte bine. Abia astept sa citesc postarea ta :-).

Leave a comment

Your email address will not be published.