Discutam mai acum câteva zile despre cel mai simplu plan pe care îl putem adopta pentru scrierea unei cărți, planul în 3 acte.

Am promis să scriu despre niscaiva îmbunătățiri ale planului cu pricina, așa că iată-mă.

Întâi, să recapitulăm:

• Act 1 – început – descriere locație și personaje
• Act 2 – conflict – obstacole
• Act 3 – final – climax și epilog

O primă îmbunătățire semnificativă o poate aduce sugestia ca obstacolele din actul 2 să nu fie scrise în orice fel de succesiune, ci în ordine crescătoare ca intensitate, ținând cititorul pe val și ducându-l astfel de la începutul cărții către cel mai important eveniment al poveștii, și anume climax-ul. Altfel putem avea surpriza unor perioade plicticoase pe la mijlocul cărții – sunt sigur că aveți destule cărți abandonate exact din acest motiv. Explicația este foarte simplă: dacă ceva semnificativ deja s-a întâmplat în poveste, iar următorul eveniment semnificativ (obstacol) este mai puțin intens, suntem în pericol să pierdem interesul cititorului.

O altă îmbunătățire este cea adusă pentru scenariile de film de către Syd Field, cel care a sugerat o structură de 3 acte modificată, pe care el a numit-o paradigmă. Paradigma lui Syd Field nu este altceva decât un plan în 3 acte la care sunt adăugate două evenimente majore numite plot points, pe care le putem traduce în română drept puncte de răscruce.

Astfel, planul nostru în 3 acte cu îmbunătățiri arată astfel:

• Act 1 – început – descriere locație și personaje
• Punct de răscruce 1 (P1)
• Act 2 – conflict – obstacole în ordine crescătoare a intensității
• Punct de răscruce 2 (P2)
• Act 3 – final – climax și epilog

Punctele de răscruce P1 și P2 sunt poziționate exact înainte de sfârșitul Actului 1 și respectiv sfârșitul Actului 2. Cum le putem folosi, discutăm data viitoare.

Syd Field păstrează proporțiile de care vorbeam în articolul trecut și anume: Actul 1 durează aproximativ un sfert din lungimea filmului (cărții, în cazul nostru), Actul 2 o jumătate și Actul 3 ultimul sfert.

Astfel, un film de 120 de minute după standardul american, este împărțit în:

• • Actul 1 – 30 minute
  • Actul 2 – 60 minute și
  • Actul 3 – ultimele 30 de minute.

30,60,30 sunt de asemenea și numerele de pagini conținute de actele 1, 2 și 3 din scenariul scris în formatul standard al Hollywood-ului, o pagină de scenariu pe hârtie fiind echivalentul aproximativ al unui minut pe ecran.

După cum vedeți este un plan care se poate aplica foarte ușor pentru scrierea unei cărți sau doar a unei povestiri. Ce garantează acest plan? O poveste relativ închegată, cu cap și coadă.

Aș vrea să precizez: aceste articole vor fi utile celor cărora le place să lucreze organizat. Exploratorilor, celor cărora le place să își urmeze doar inspirația, li se vor părea foarte limitative. Aici poate fi o discuție interesantă despre formulele aplicate în scriere – de unde și până unde ține limitarea, când cele mai vechi povești, cele care au rezistat timpului, urmează clar formule.

Voi cum scrieți? Organizat au ba? Ce metode ați încercat pentru scrierea unei cărți?

PS – urmarea la acest articol este Plan de carte în 3 acte – ultimele îmbunătățiri; spor la scris și nu ezitați să îmi scrieți dacă v-ați împotmolit și credeți că vă pot ajuta cumva 🙂