Teoria celor 3 acte este atribuită lui Aristotel (Poetica). Însă se pare că nu este adevărat.

Aristotel a spus doar că orice poveste are:

• început
• mijloc și
• sfârșit.

Conform unui plan din 3 acte, o poveste foarte simplă ar arata cam așa:

• Actul 1 – pisica vine acasă
• Actul 2 – pisica își caută un loc de dormit
• Actul 3 – pisica se odihnește

Început, mijloc și sfârșit, nu? Și plictisitor. Plictisitor deoarece lipsește un element definitoriu care trebuie adăugat atunci când vorbim despre o poveste, și anume un eveniment.

Înapoi la Aristotel. Nu el este, cum spuneam, în ciuda tuturor menționărilor, cel care a propovăduit cele 3 acte (de fapt el recomanda vreo 12, dacă îmi aduc aminte bine), dar el este cu siguranță cel care a definit cele 2 acte și anume:

• Actul 1 – înainte de Eveniment  – complicații
• Actul 2 – după Eveniment – rezolvare

Aici este esența, dragii mei, fiindcă elementul de bază, de la greci încoace, pentru a scrie o poveste care să facă față timpului, este prezența unei probleme (eveniment – BUM! – tragic sau comic) și rezolvarea ei.

Revenind la cele 3 acte ale noastre și adăugând o problemă, deja începe să sune mai bine:

• Actul 1 – pisica vine acasă
• Actul 2 – pisica adoarme pe preșul câinelui (problemă)
• Actul 3 – pisica pleacă în pribegie

Este un exemplu simplist, dar exact de aceea l-am și ales, pentru a arăta că introducerea tensiunii, prezența problemei, este esențială pentru a atrage atenția.

Problema numită aici poate fi orice, de la un uragan, la un ucigaș în serie, la un lup întâlnit în pădure sau la mândria exagerată a unui zeu – orice creează o perturbare în cursul normal al lucrurilor din lumea poveștii/cărții.

Teoria celor 3 acte pentru scenariile de film, mult dezbătută pe internet – dacă doriți să aprofundați subiectul sunt nenumărate cărți pe care le puteți achiziona – constă din:

• Act 1 – început – descriere locație și personaje – durată aproximativ 15 minute pentru un film de 90 de minute
• Act 2 – conflict – obstacole – durată 60 de minute
• Act 3 – final – climax și epilog – durată 15 minute

Este un plan simplu pe care se poate începe construcția și a unei cărți, nu numai a unui scenariu de film. Una dintre problemele specifice generate de un astfel de plan este un act 2 lung și plicticos (cărțile acelea în care pe undeva pe la mijloc îți vine să adormi și ți se pare că nu se întâmplă mai nimic). Situația nu este disperată, sunt câteva lucruri care se pot face, dar le vom discuta data viitoare.

Exemple de cărți celebre pe care le putem reduce la o problemă, cum probabil au și fost gândite de către scriitorii lor:

Harry Potter este problema lui Voldemort – HP este un obstacol în drumul maleficului vrăjitor către puterea absolută. Aici poate fi o discuție interesantă fiindcă J.K. Rowling a spus că HP este o poveste despre moarte și nu despre putere, ceea ce înseamnă că dorința fundamentală a lui Voldemort, așa cum a gândit-o J.K.R., este obținerea nemuririi, nu a puterii. HP îi stă în drum, în orice caz.

Rebelii sunt problema Imperiului în Star Wars (A new Hope).

Frodo este problema lui Sauron (The Lord of the Rings).

Și așa mai departe.

Voi ați încercat să scrieți o poveste folosind planul în 3 acte? Cum vi se pare ca metodă?

PS: după acest articol mai urmează două; următorul este Plan de carte în 3 acte cu îmbunătățiri.