Primul manuscris

Posted on

Primul (meu) manuscris

primul manuscris Planeta de Aur
primul manuscris

Tocmai ați scris SFÂRȘIT în josul ultimei pagini.

Ați apăsat PRINT și imprimanta fâșâie molcom, scuipând din adâncurile de ebonită pagină după pagină cu iz de toner fierbinte.

Ultima pagină apare și ea.

E GATA!

Admirați manuscrisul în toată splendoarea lui. Hai să fim realiști, pentru oricine altcineva este doar un teanc de foi pline de cuvinte, dar pentru voi este MINUNAT, SENZAȚIONAL, NEMAIPOMENIT, fiindcă este munca voastră de luni, poate ani. Nimic, nimic nu se compară cu sentimentul pe care îl aveți când îl vedeți pentru prima dată în formă finală în fața voastră.

Știu că tentația este mare, dar e bine să rezistați.

Primul manuscris este întotdeauna DOAR pentru ochii voștri, în special dacă este vorba despre o carte de mai mult de 50.000 de cuvinte. Nici cel mai bun prieten, nici mama, nici pus pe blog sau încărcat în formă electronică pe Internet, și cu atât mai mult nici trimis la o editură sau la un agent literar, ci DOAR pentru ochii voștri.

Acum să explic de ce.

Primul manuscris, oricât de grijulii ați fost cu planul de carte, creionarea personajelor, gramatica, editarea și tot ce ține de procesul de creație, este, inevitabil, plin de greșeli. Minore sau majore.

De aceea, etapa următoare, înainte de a lăsa pe oricine altcineva să vă citească opera, este editarea finală.

Editarea finală

Depinde de cât de exigenți sunteți, poate dura între o săptămână și un an. Sau chiar mai mulți ani. Serios. Editarea poate, câteodată – depinde de lungimea cărții – să dureze la fel de mult pe cât v-a luat scrierea ei.

Eu le numerotez: editarea 1, editarea 2, editarea 3 etc.

  1. Editarea 1: încep întâi cu citirea manuscrisului, așa cum este el tipărit pentru prima dată, fără să modific nimic. Țin alături un carnet de notițe și un creion și notez tot ce este în neregulă cu succesiunea și logica evenimentelor. De la „X a spus că Y” iar Y este de fapt Z, până la scene complet eliminate pentru că nu aduc nimic important în poveste, toate sunt notate. Apoi corectez tot ce am găsit de schimbat.
  2. Editarea 2: personajele. Sunt bine redate? Au toate loc în carte sau pot fi eliminate fiindcă nu aduc nimic important în poveste? Din nou, citit manuscrisul integral, identificat problemele și modificat ce e nevoie de modificat.
  3. Editarea 3: este o etapă pe care mulți o sar (sau nu o cunosc) și anume cea a cititului cu voce tare. Da, a întregului manuscris, din nou. Este extraordinar de eficientă în identificarea excesului de cuvinte dintr-o propoziție și nemaipomenită pentru a crea un dialog veridic.
  4. Editarea 4: etapă minuțioasă, de corectare a gramaticii și greșelilor de ortografie. Da, iarăși, de citit întregul manuscris, cuvânt cu cuvânt, pagină cu pagină, capitol cu capitol, până la sfârșit.

La urmă, tipărit la imprimantă și citit, și, dacă mă declar mulțumit în sfârșit, îl pot arăta cuiva.

Etapele de mai sus sunt orientative. Este o perioadă în care aveți nevoie de toată răbdarea de care sunteți în stare pentru că vine un moment în care, oricât de mult vă iubiți cartea, vă vine să aruncați totul pe geam!

Dar până la urmă vine și acela în care spuneți: GATA!

Vom vorbi într-un articol viitor despre cine sunt primii care vor citi manuscrisul, fiindcă ei sunt – vezi imaginea de mai sus cu primii mei cititori și primul manuscris din Planeta de Aur (coperta diferă, vorbim și despre ea cândva curând) – o categorie aparte de cititori.

Voi ce experiențe aveți cu primul manuscris? Cum a fost să scrieți SFÂRȘIT?

 

0 Comments

Leave a comment

Your email address will not be published.