Încă o fotografie făcută ieri, în timpul alergării. De toamnă, după cum vedeți.

Și fiindcă veni iar vorba de alergat, astăzi vin cu articolul promis despre programul pentru începători în ale alergării.

Pentru cei care citiți pentru prima dată un articol de-al meu și vă întrebați de ce scriu despre alergat, în loc să scriu despre cărți și orice altceva legat de scris, aveți aici o explicație.

Am să repet fiindcă este foarte important:

Combină rutina de scris cu rutina de alergat pentru o viață sănătoasă!

Dacă vreți voi să alegeți yoga, sau tenis, sau orice altă activitate sportivă, sunt bune și ele atâta vreme cât le combinați cu rutina de scris. Ultimele cercetări arată că șederea timp îndelungat este mai dăunătoare decât fumatul. Am auzit aici chiar și expresia statul jos e noul fumat. Nu știu cum mai e în România, dar în Olanda nu mai e fancy deloc să fumezi (asta nu înseamnă că nimeni nu mai fumează, hehe).

Mai e încă ceva care se poate face pentru a preveni șederea îndelungată: să se folosească un birou înalt, sau unul a cărui înălțime să poată fi reglată. Adică să scrii stând în picioare (ca nenea Hemingway, ahem). Am și eu unul cu înălțime reglabilă, iuhuuuu!, de curând achiziționat. Knopf, Moomin și încă vreo două plușuri rebele se bat pe telecomandă pentru a se ridica cât mai sus și apoi sări pe Marele Elefant de Pluș care le servește drept amortizor (detalii despre asta altă dată).

Pentru ca alergatul combinat cu scrierea să fie efectiv, sunt câteva reguli bine de respectat:

• aleargă de 3 ori pe săptămână; zilele de pauză între cele de alergare sunt la fel de importante
• alergarea e făcută corect atunci când ești capabil să porți o conversație – dacă alergi singur, încearcă să vorbești cu tine, recită o poezie, zi-i un cântecel – dacă îți pierzi răsuflarea înseamnă că alergi prea repede
• îmbrăcămintea și încălțămintea pentru alergare sunt foarte importante – confortul termic și prevenirea durerilor de încheieturi sunt scopurile principale
• dacă ai prieteni cu care poți alerga împreună, poate fi motivațional; la fel și apartenența la un grup de alergători
• alege un traseu care să-ți facă plăcere și pe care te simți în siguranță (știu, pentru România există problema câinilor vagabonzi)
• deși este mult mai plăcut să alegi în aer liber, o soluție acceptabilă e banda rulantă din sălile de antrenament; mulți olandezi își iau un abonament la o sală de sport doar pentru a avea acces la banda rulantă (fiindcă pentru a avea una acasă îți trebuie mult loc și/sau aparatele de calitate sunt foarte scumpe)

Cam asta ar fi foarte pe scurt.

Programul din imagine e cel pe care l-am urmat și eu. Este pentru începătorii cei mai începători și este creat de un instructor specializat olandez (să menționez aici, eu personal nu sunt instructor, iar recomandările din acest articol vin doar ca simplu utilizator al programului mai sus menționat).

Chiar dacă nu ai alergat niciodată în ultimii zece ani, urmând cu determinare programul, după două luni, la sfârșitul lecțiilor, vei fi capabil să alergi 5 kilometri de unul singur. Și poți să spui că ai introdus alergarea în viața ta (de scriitor). Mai există încă un program, cel de la 5 la 10 kilometri. Pentru cei interesați: scrieți-mi și vi-l trimit.

La o privire rapidă puteți vedea că programul e accesibil aproape oricui. În prima săptămână toate cele trei zile de alergat sunt compuse din 4 runde de câte 1 minut de alergat, urmat de 2 minute de mers normal, deci 12 minute de activitate fizică pe ședință zilnică. Atât. Nu uitați, repet, alergarea poate fi foarte lentă, în special la început, până vă învățați reacțiile corpului. Ritmul îl decideți voi și este cel care trebuie să vă permită să purtați o conversație în timpul alergării.

Link-uri: varianta jpg mai mare și varianta pdf pentru tipărit. Succes!