– Și despre ce spuneai că este vorba în cartea asta, întrebă mica marmotă tiroleză, noul prieten al lui Knopf și proaspătul membru al echipei de jucării din Biroul de Pluș.
Knopf răspunse plin de simțul responsabilității, ca de obicei:
– E o carte de aventuri. K.J. zice că este pentru copii dar până acum au citit-o și adolescenți și adulți și au fost foarte încântați.
– Da, da, bine, am înțeles eu că este o carte de aventuri, dar cine a mai auzit de o planetă de aur? întrebă mirată marmota.
– Dragul meu, zise Knopf un pic condescendent, este o carte scrisă special pentru oameni. Fie vorba între noi, K.J. a riscat enorm scriind despre planeta asta, dar s-a încăpățânat – ai să îl cunoști tu mai bine, acum că ești în echipa noastră. Realitatea este că această planetă există cu adevărat. K.J. doar a relatat niște evenimente petrecute.
Marmota mustăci neîncrezătoare iar Knopf, după ce se uită la el, întrebă:
– Te pomenești că tu nu ai fost niciodată pe Planeta de Pluș?
– Ba da, ba da, protestă vehement Sölli, acolo m-am născut. Doar că nu am petrecut prea mult timp în Hamsterdam, la „Pork” (importantă Școală de Bune Maniere pentru Plușuri). Am făcut parte dintr-un trasport rapid către Tirol. Ni s-a spus că nu avem nevoie de multă educație fiindcă nu vom ajunge la copii ci la adulți.
– Aha, de aceea, dădu din cap înțelept Knopf. Probabil că nu ai auzit multe dintre aventurile plușurilor celebre. Dar despre Berend, Marele Verde, ai auzit?
Sölli clătină din cap cu tristețe.
Knopf îl bătu pe spinare cu amiciție și spuse:
– Nu fi trist. K.J. ne citește tot timpul din carte, altfel am deveni cu toții depresivi din cauza dorului de Planeta de Pluș. Uite, îți spun pe scurt despre ce este vorba în carte: este vorba despre un băiat de pe Pământ, care se trezește în lumea noastră, transformat în cârtiță de pluș. Bunicul său este și el vrăjit. Devine o jucărie de lemn, un spărgător de nuci, și, colac peste pupăză, este și răpit. Băiatul, Hendrik de Mol, este orfan, nu îl are decât pe bunic. Trăiesc amândoi într-un Muzeu al Jucăriilor, undeva în Olanda.
Knopf făcu o pauză.
– Pe scurt, băiatul trebuie să zboare în spațiu, către Planeta de Pluș, pentru a-și regăsi bunicul. Numai că Hendrik este agorafobic, adică suferă de teama de spații deschise și îi este greu numai să se gândească că trebuie să iasă din casă, darămite să mai și zboare în spațiu. Însă are noroc cu Berend, Marele Verde, care îl va ajuta în aventura sa. Nu îți spun mai departe, ca să nu îți stric plăcerea.
– Iar Planeta de Aur? Unde este în toată povestea? întrebă marmota curioasă.
Knopf zise serios, trăgându-se de urechea cu buton:
– Am să îți spun doar atât: bunicul lui Hendrik este Păstrătorul Celui Mai Important Secret din Universul Cunoscut.
– Nu pricep ce fel de răspuns este ăsta, zise Sölli nedumerit. Nu înțeleg nimic.
– Foarte bine, spuse satisfăcut Knopf, așa și trebuie. Ai să citești cartea de curiozitate, nu?
– Să știi că da. Cu atâta mister împrejur, abia aștept să văd despre ce este vorba. O planetă de aur! exclamă visător, deja, Sölli, marmota tiroleză.