A venit și ziua în care am depășit ultimul blocaj scriitoricesc. I-am dat de capăt, lucru care se întâmplă inevitabil dacă nu dau bir cu fugiții.
La o simplă căutare pe Google am găsit o groază de articole despre subiect, atât în română cât și în engleză. De cele mai multe ori se referă la bloggeri, dar diferențele față de scriitori nu sunt foarte mari. Aș zice chiar că, de fapt, blocajul este o experiență umană în sine și nu se aplică numai celor care scriu o carte sau un blog, ci oricui are de luat o decizie și are nevoie de timp să se hotărască în ce direcție va merge. Și atât.
Dacă e să te iei după multe dintre rezultatele căutării de mai sus, blocajul scriitorului, în aceeași măsură cu inspirația, este ceva aproape mistic. În trecut, inspirația era numită des muză (a mea este de pluș, evident, dacă cumva aveați dubii) și era cea care când decidea să își facă apariția, întinzându-se languroasă pe biroul scriitorului, când îi întorcea spatele și îi făcea fițe, de îi trecea bietului om și ultimul chef de a mai scrie ceva, în cazul blocajului. Cum muzele nu mai sunt la modă, a rămas doar blocajul cu pricina.
Sfaturi despre metodele de a depăși blocajul scriitorului sunt tot atâtea câte bloguri găsești, adicătelea nu există o soluție care să se aplice tuturor. De la „scrie orice, numai scrie” la „nu mai scrie deloc, fă o pauză totală de scris”, și de la ”du-te și scrie în pădure” la ”scrie pe un colț de masă într-un loc aglomerat”, cum spuneam, e plin Internetul de soluții de ieșire din blocajul scriitorului.
Părerea mea este că descoperirea problemei cu care te confrunți, decizia pe care o vei lua (fie că este legată de acțiune sau de vreun personaj, dacă este să vorbim concret despre scrisul unei cărți de ficțiune) și schimbările pe care va trebui să le faci, toate au nevoie de timp. Dacă ar fi să dau un sfat referitor la blocajul scriitorului, acela ar fi: aveți răbdare cu voi înșivă, perseverați. Veți găsi și soluția odată ce identificați problema și luați o decizie. Nu-i așa că nu mai sună așa mistic? Și nu-i așa că nu se aplică numai celor care scriu? Mda, așa mă gândeam și eu.
La mine blocajul se manifestă cu morocăneală și se tratează cu multă cafea. Mai nou și cu alergat, care este cel mai sănătos mod dintre toate. Important este, cum spuneam, să am răbdare cu mine, să identific problema cu care mă confrunt și să iau o decizie. Indicatorii sunt pe drum, de cele mai multe ori, după cum chiar și Knopf vede :-).
O duminică plăcută vă dorim, de aici, din Biroul de Pluș.