
Vorbind cu drăguța Laura, cititoarea de cursă lungă de care cred că ați auzit deja, care mi-a dat vestea că a terminat de citit Medalionul Domniței și i-a plăcut, ba mai mult chiar îl recomandă ca lectură faină de weekend,

mulțumesc Laura!, îmi zice: și eu unde găsesc acuma brânzoaice ca la Văratec? I-am promis că vin cu rețeta, mai ales că am mai primit încă câteva solicitari similare.
Brânzoaice moldovenești sau plăcinte cu poalele-n brâu
Le zice brânzoaice, iar în zona Moldovei și Bucovinei și poale-n brâu, sau plăcinte cu poalele-n brâu, nume care provine de la felul în care se ridică de două ori consecutiv colțurile opuse ale pătratelor din aluat peste umplutura de brânză (așa cum își suflecau pe vremuri femeile poalele fustelor și le prindeau la brâu).
Pe când revizuiam Medalionul Domniței m-am trezit salivând de zor când venea vorba de brânzoaice, și cum aici în Olanda nu ai de unde cumpăra așa bunătate, mi-am zis că e musai să-mi fac câteva. Întâi am pus mâna pe cartea de bucate a Sandei Marin, pe care am moștenit-o de la mama și respectiv bunica.

Are prefața scrisă de Păstorel, mi-a făcut mare plăcere să o recitesc:

Biata carte, folosită intensiv, ajunsese să se zdrențărească atât de îngrozitor încât într-o zi tata n-a mai rezistat și a recondiționat-o:

Din păcate rețeta de brânzoaice din cartea Sandei Marin e destul de vagă.

Eu, fără multă răbdare în bucătărie (dacă e să gătesc trebuie să fie rapid și ușor), dotată cu mașină de făcut pâine, aveam nevoie de cantități exacte, nu aproximative, așa că am apelat la prieteni din zona Neamțului. Și așa m-am făcut cu rețeta originală de brânzoaice moldovenești, pe care v-o las mai jos. E pe sfert (ies 9 brânzoaice), adaptată pentru mașina de făcut pâine:
Rețeta de brânzoaice moldovenești
Aluat pentru mașina de pâine, ingredientele se pun în cuvă preferabil în următoarea ordine:
- 5 gr drojdie uscată
- 275 gr făină
- 30 gr zahăr
- 1 gălbenuș
- 25 gr unt
- coajă de lămâie + de portocală
- 150 ml lapte călduț
- praf sare
- se alege programul pentru crescut aluatul
Umplutura de brânză de vaci
- 250 gr brânză de vaci scursă bine
- 60 gr stafide
- 35 gr zahăr
- 1-2-3 linguri rase griș sau pesmet (depinde de cât de apoasă e brânza), umplutura trebuie să fie consistentă, nu lichidă
- 1 ou
- coajă de lămâie
- semințele de la jumătate de baston de vanilie, sau esență de vanilie
- după ce se amestecă toate cele mai de sus se pune la frigider până se începe lucrul ca să nu devină moale de la căldură
Cuptorul se pune la încălzit la 180 C, iar stafidele la muiat în apă călduță cu un pic de esență de rom.
Când aluatul e gata crescut, se presoară făină și se întinde cu sucitorul o foaie pătrată, nu foarte subțire, care se taie în 3×3, deci vom avea 9 pătrate cam de 10-12 cm lățime. Umplutura se împarte și se distribuie pe cele 9 pătrate de aluat.
Împăturitul brânzoaicelor: pentru fiecare pătrat se unesc 2 colțuri pe diagonală – prinde între degete și strânge bine vârfurile unite ca să nu se desfacă – și apoi celelalte 2 colțuri opuse deasupra lor. Apoi se repetă operația de împăturire încă o dată cu noile colțuri obținute. Gata.

Se așează pe hârtia de copt, se ung cu ou bătut (cu o lingură de lapte eventual) pe deasupra. Se coc 20-25 minute, să fie rumenite frumos. Se servesc calde, cu zahăr pudră.
Dacă Proust avea madlenele pentru călătoria în timp, eu mi-s cu brânzoaicele, de fiecare dată când mănânc câte una mă întorc în anii copilăriei, în vacanțele petrecute în Bucovina.
Care sunt madlenele, sau brânzoaicele, voastre? Ce dulce vă face să călătoriți în timp? Și unde?