Mi-am luat (din nou) câine
Când mă așez la masa de scris, uit de toate. Uit să mănânc, uit să beau apă și, cel mai rău, uit să mă ridic. Rămân așezată și 12 ore dacă mă vizitează muza pufoasă. Acuma, cu mâncarea și apa se rezolvă ușor: trag o fugă până la bucătărie, îmi fac două sandvișuri și o cană mare de ceai, și o tulesc înapoi în Biroul de Pluș. Cu activitatea fizică nu-i la fel de simplu. După o zi de lucru intensiv nu-ți mai vine să ieși din casă, mai ales dacă plouă, așa cum se întâmplă des în Olanda. Așa că, după ce m-am mai rotunjit, am decis să-mi iau (din nou) câine.
Am avut câini de când mă știu. Am crescut împreună cu un ciobănesc german, am trecut prin facultate împreună cu un cocker spaniel și am adunat primele idei despre Aventurile lui Hendrik de Mol plimbându-mă prin păduri însoțit de trei ciobănești olandezi. Iar acum scriu al treilea volum din seria Planetelor în compania unui cățel. Tot ciobănesc olandez. Acum are trei luni și roade tot ce prinde. Îl cheamă Totoro, alintat Spaima Pădurilor. Dacă nu ați auzit încă de Vecinul meu, Totoro, am scris despre filmele de animație ale lui Hayao Miyazaki aici.
Scriitori și câini
Stephen King. Mi-a plăcut doar o singură carte scrisă de el și anume On Writing, tradusă și în limba română și publicată de Nemira cu titlul Misterul Regelui. Despre scris. În schimb îmi place de el ca persoană. Recunosc, am o slăbiune pentru nerzi în general. Idem pentru oamenii care au câini. Și dacă mai au și Corgi (am ezitat mult dacă să-mi iau un Corgi în loc de ciobănesc olandez), chiar mi-s dragi. Iată-l pe Stephen împreună cu Molly, o cățelușă Corgi, numită și The Thing of Evil (haha):
Molly, aka the Thing of Evil, tries to convince me she is a Thing of Good. I am not persuaded. pic.twitter.com/7JQcbhtjrS
— Stephen King (@StephenKing) June 26, 2015
Mark Twain. Este autorul faimoaselor Aventuri ale lui Tom Sawyer și Huckleberry Finn, cărți prezente în lista mea de 100 de cărți pentru copii.
John Steinbeck. Deși e faimos mai mult pentru Oameni și Șoareci, favorita mea dintre cărțile lui e Strada Sardinelor (Cannery Row, 1945). Nu este o carte pentru copii. O recomand cu multă căldură tuturor adulților.
John Steinbeck și Charley
Și lista ar putea continua, fiindcă oamenii care scriu au de multe ori un animal de companie. Un articol mai amplu despre acest subiect găsiți pe Bookaholic.
Totoro, Spaima Pădurilor
Iată-l pe Totoro la prima lui călătorie cu mașina:
Și aici în curte, cu prima lui minge:
Nu mai am grădină. Sau cel puțin nu una onorabilă. Acum arată a câmp de bătălie. Crengi rupte, flori nu mai există la nivelul solului, picioarele scaunelor de grădină arată de parcă a trecut cineva cu fierăstrăul peste ele, tufișurile sunt toate fără nicio formă, iar pisicile din vecini nu mai îndrăznesc să mă viziteze. Ăsta e „grădinarul”:
Vreau-nu vreau, mă trezesc dimineața devreme să scot fiara la plimbare. Fiind toamnă, e ceață mai în fiecare dimineață:
Admirăm împreună răsăritul:
Totoro e și Spaima Apelor, nu numai a Pădurilor. Îi place să se bălăcească, deși nu înoată încă. Cum îi ajunge apa mai sus de piept fuge înapoi la țărm:
Așa că, doel bereikt, cum zic olandezii, adicătelea mi-am atins țelul: acum am și porție zilnică de mișcare. Mai trebuie doar să am răbdare să mai crească fiara, ca să am timp să scriu în loc să-l păzesc să nu roadă canapelele, scaunele, dulapurile sau chiar, doamne ferește, să smotocească vreun locatar al Biroului de Pluș.
Ce ziceți? E frumușel, nu-i așa?
[…] în afară de timpul petrecut cu Monstrozaurus, Spaima Pădurilor și a Lacurilor, Totoro, scriu o carte nouă. Nu, nu este volumul al treilea din Aventurile lui Hendrik de Mol, dacă cumva […]
Eiii, mulțumesc de vizită. Așa-i, l-ai citit bine. E foarte drăgălaș, dar și un drăcușor. Îl învăț să fie sociabil, mulțumesc pentru sfat. I-am dat deja mângăierea de la tine. Ți-a transmis Ham-Ham, adicătelea Mulțumesc pufos 🙂
Ce fățucă are! Tare-i nostim și din câte vad poznaș peste măsură! Știu că nu este o jucărie dar toată ziua iți vine să te joci cu el, nu? asta până nu face vreuna lată rău de tot și trebuie să-l dojenești, cred că are o față când îl cerți de-ți trece imediat supărarea, dar ține-te tare căci altfel te vei trezi că îți ronțăie urechile 🙂 Dă-i o mare mângâiere din partea mea!