Bibliotecile olandeze
Biblioteca locală din satul în care mă aflu nu-i mai mare decât un supermarket. E organizată eficient și fără fason, ca mai toate instituțiile de stat și multe dintre cele particulare din Olanda.
E musai să vă mai spun că olandezii au mai toți abonament la bibliotecă. Împrumutul cărților și cititul sunt încurajate de la cele mai fragede vârste, școlile organizând periodic vizite la bibliotecă. De cele mai multe ori există și o prezentare de carte, ca în imaginea de mai jos:
Nu numai școlile, dar și părinții încurajează lectura. Aproape de fiecare dată când ajung la bibliotecă găsesc fie un grup de copii cu o învățătoare, fie o mamă cu trei copii care se cațără entuziaști, cu câteva cărți ilustrate în mânuțe, pe pervazul automatului de înregistrat cărțile de împrumut.
Sunt avantaje și dezavantaje, dacă ne gândim. Cel mai important avantaj e faptul că lectura este la îndemâna oricui, un abonament la bibliotecă fiind gratuit pentru copii și în jur de 30 de euro pe an pentru adulți. Dezavantajul principal ar fi că puțini olandezi cumpără cărți noi. Spre deosebire de nemți și români care iubesc cărțile și preferă să le cumpere și să le vadă în bibliotecă, olandezii nu se dau atât de mult în vânt după carte ca obiect în sine. Preferă să citească și apoi duc cartea înapoi la bibliotecă, de parcă le stă în cale (nu o consideră nici măcar decor).
Categorii de cărți pentru copii
Cărțile pentru copii sunt foarte importante în Olanda. Din întreaga bibliotecă, ocupă aproximativ o jumătate din spațiul destinat cărților. Spun jumătate din spațiul destinat cărților pentru că pe lângă rafturi, mai sunt, ca în orice bibiliotecă olandeză, locuri special amenajate pentru lectura revistelor, colțul cu muzică și filme, cel al calculatoarelor pentru acces la internet și cel destinat organizării de activități culturale.
Cel mai mare spațiu este cel alocat cărților pentru copii micuți. După cum vedeți e organizat în așa fel încât cei mici pot zburda liber și alege cărți după placul inimii.
Acest spațiu, la rândul lui, conține două mari categorii de cărți:
- cele destinate lecturii împreună cu părinții (samen lezen – „citit împreună”) și
Următorul e colțul copiilor mai mărișori, de vârste 8-12 ani.
Mi s-a părut interesantă împărțirea în:
- Denken en dromen (gândește și visează)
Și apoi cărțile pentru copiii de vârste de peste 12 ani, numite Young, prezentate foarte sobru, după cum vedeți.
Mai există, undeva în mijloc, un raft cu benzi desenate și romane grafice, dar se găsește la granița dintre cărțile pentru copii și cele pentru adulți (nu e niciun secret că mulți adulți citesc și benzi desenate).
Îmi aduc aminte că acum mai bine de zece ani era o împărțeală și mai detaliată. Mie mi s-a părut chiar dificil între atâtea rafturi dedicate. Îmi pot închipui cu ușurință că pentru copii era ușor să se piardă într-așa un labirint. Acum văd că au mai simplificat și bine au făcut (ca de obicei, îi admir pe olandezi pentru eficiența lor).
Bibliotecile universitare precum și cele din orașele foarte mari sunt mult mai bine garnisite și de multe ori sunt aflate în clădiri impresionante prin arhitectura lor.
Imaginile, cu excepția celei de mai sus, sunt dintr-o bibliotecă simplă, obișnuită, pe care o găsești într-un sat mai mărișor. Biblioteca locală a fost și este în continuare un punct de referință în viața comunității. Impresionant este faptul că, deși s-au confruntat cu mari dificultăți financiare, s-au restructurat și adaptat. Față de anii trecuți, în care exista multă incertitudine și se discuta chiar despre dispariția bibliotecilor de acest gen, acum îi văd mult mai încrezători în viitor.
Nu mai știu care este situația actuală a bibliotecilor românești. Stau mai bine sau mai rău decât cele olandeze? Iar dacă ați fost de curând într-o bibliotecă românească, cum vi se par prin comparație cele olandeze?
Mi-ai amintit de vremea vacantei de vara, vara aceea in care am descoperit ca in satul bunicilor exista o biblioteca. Vreau sa te intreb cum miroase in bibliotecile olandeze, pentru mine mirosul este unul specific si special, nu zic ca este si sanatos, este mirosul acela de aer inchis, amestecat cu iz de mucegai… acolo in sat era o camera marisoara in care erau puse rafturi pentru carti, imi aduc aminte de o enciclopedie cu coperte verzi si litere aurii si o carte despre inventii si inventatori si de Papillon. A existat un moment in care se putea vorbi de o dorinta a maselor conducatoare de a vedea oamenii muncii cu cartea in mana, sunt convins ca au fost concepute planuri de constructie a unei biblioteci in orice comuna / sat. La oras existau chiar mai multe in fiecare sector, acum nu mai sunt marea majoritate au fost inchise. Acu ceva vreme am fost la biblioteca Ion Creanga si pot spune ca se incearca lucruri asemanatoare cu cele descrise de tine dar trebuie sa merg mai des pentru a vedea ce se intampla:)
Hehei, mulțumesc de vizită, Daniel. Mii de scuze pentru întârzierea cu care răspund. Sunt prins într-un proiect important și am (plănuiam oricum de ceva vreme să fac asta) mai puțin timp pentru internet. Constat că sunt mult mai productiv, dar îmi lipsesc prietenii virtuali. Eh, oricum nu le puteam avea pe toate.
În bibliotecile olandeze miroase a cărți noi, rafturi de metal și cafea. După cum spuneam, olandezii sunt austeri. Rafturile sunt din cele simple, aluminiu în principiu, care se pot asambla și dezasambla ușor și permit reglarea înălțimii funcție de dimensiunile cărților. Iar automatul de cafea nu lipsește, fiindcă olandezii sunt dependenți de cafea pe care o beau de dimineață până seara târziu. Nu aș numi cafeaua băutură națională, dar nici departe nu e. Una peste alta, miroase bine. Nu atât de bine ca în bibliotecile vechi cu rafturi din lemn și cărți vechi cu coperte legate în piele, dar pe aproape. Destul de plăcut încât să îți facă plăcere să te duci pe acolo.
Am uitat să mai precizez un lucru, și poate de aceea miroase a cărți noi: bibliotecile de aici organzează periodic vânzare de carte veche. Dacă este frumos afară, chiar scot mesele în fața clădirii și le umplu cu cărți, cutii cu cărți și discuri cu muzică sau filme vechi. Prețuri derizorii, așa că sunt întotdeauna amatori. În acest fel scapă de cărțile învechite (vorbim aici de 5-10 ani, nu mai mult) și fac loc celor noi. Cărțile cu adevărat vechi nu se găsesc decât în bibliotecile universitare sau cele foarte vechi și trebuie să faci comandă specială dacă le dorești.
Sper că sunteți bine cu toții și că v-ați făcut planuri faine de vacanță. Ne auzim pe aici pe la mine sau pe la tine, ca de obicei :-).
Nu am mai ajuns de foarte mult timp la bibliotecă, din păcate, însă față de acum mulți ani am auzit că bibliotecile românești au și cărți dintre cele populare în rândul tinerilor și copiilor. Pe vremea mea nu găseam așa ceva. :))) Spre deosebire de olandezi, se pare că eu (alături de tine și alții) am o pasiune spre a vedea cărțile preferate (și nu numai) expuse la mine acasă. Chiar dacă mai reduc din ele uneori, nu scap de multe și tot nu aș vedea casa completă fără cărți. Se pare că în orice țară există niște dezechilibre când vine vorba de cărți.
Minunat să aud că acum bibliotecile românești au mai multe cărți pentru copii. Și eu îmi aduc aminte că nu prea erau de găsit pe vremea când eram un pluș tinerel.
Nu știu dacă le-aș zice dezechilibre. Mai degrabă specific local :-).
Mulțumesc pentru vizită și comentariu, Simona. Mult succes cu proiectele tale și vacanță plăcută!