Medalionul Domniței
Mă pregătesc să desfac sticla de Grasă de Cotnari din 1989
Și-un pahar de Grasă de Cotnari
Ăsta-i chiar ultimul lucru pe care-l mai arăt/spun înainte să dezvălui titlul ultimei cărți pe care am scris-o și pe care încă o corectez. Așa cum un personaj are o mașină de scris Corona – așa, de-a dracului, de pandemie – și toată lumea mănâncă brânzoaice, personajului principal i-am dat o slăbiciune…
La plăcinte, înainte!
N-am mai rezistat, fraților. Sunt la a treia corecție a ultimei cărți pe care am scris-o, cea în care vă spuneam că am dat unui personaj o mașină de scris Corona. Nu plănuiam să dezvălui încă detalii, având în vedere că nici măcar n-am trimis cartea la editură, haha, dar cred că nu-i bai dacă mai spun încă un lucru mic: pe-acolo pe undeva am pus BRÂNZOAICE.
Încă învăț să scriu
Ah, cât de mult mi-ar fi plăcut să studiez scrierea creativă în locul ingineriei, să-mi fi făcut o meserie din scris. E o diferență enormă între o muncă pe care o faci cu pasiune față de una în care te uiți la ceas din cinci în cinci minute întrebându-te când e vremea să pleci acasă. O notă: știu că mulți sunt împotriva folosirii termenului de scriere creativă, dar îl folosesc în lipsă de ceva mai bun. Cum nu e vorba nici de jurnalism și nici de poezie sau roman literar, cel mai potrivit termen atunci când vine vorba de conceperea și scrierea cărților de ficțiune mi se pare în continuare cel împrumutat de la americani, scriere creativă.