Comentarii la: Cum să fii mai creativ II

De: K.J. Mecklenfeld

K.J. Mecklenfeld — Fri, 06 May 2016 08:08:09 +0000

Ca răspuns la catecevadesprecc. De acord! Și eu zic la fel :-) Mulțumim pentru conversația pufoasă!

De: catecevadesprecc

catecevadesprecc — Thu, 05 May 2016 18:42:48 +0000

Ca răspuns la K.J. Mecklenfeld. Este o părere pertinentă. Cele două opţiuni sunt cele două mari direcţii care se pot contura în explicarea oricărui fenomen care scapă lamelei microscopului, deşi par a fi diferite, în realitate nu cred că se exclud una pe cealaltă. Pot fi aduse argumente pro şi contra şi de-o parte şi de alta. Cert este că nu poate lipsi masa de lucru şi timpul petrecut la ea, iar rezultatele sunt de cele mai multe ori direct proporţionale cu aceste două aspecte... să îmbunătăţim zic, oriunde ne-am situa :)

De: K.J. Mecklenfeld

K.J. Mecklenfeld — Wed, 04 May 2016 20:17:16 +0000

Hm. Îmi dai voie să am o părere diferită de a ta? Eu zic că singurele limite sunt cele pe care ni le punem noi înșine sau cele care le dăm voie altora să le stabilească pentru noi. Cred cu tărie că fiecare om are un rezervor din care își poate alimenta creativitatea. Geniile au acces la acel rezervor aproape la comandă, sunt permanent conectați la el. La celălalt pol sunt cei care nici măcar nu încearcă să acceseze acel rezervor (și sunt fericiți așa). Pe la mijloc sunt cei care încearcă și reușesc într-o măsură mai mică sau mai mare să se conecteze și să creeze. De aceea spun că nu există limite. Doar incapacitatea noastră de a ne conecta mai des, iar asta se poate perfecționa, ca orice altceva. Nu perfecționa, sună prea solicitant, îmbunătăți este mai bine zis 🙂

De: catecevadesprecc

catecevadesprecc — Wed, 04 May 2016 15:49:41 +0000

Ca răspuns la K.J. Mecklenfeld. Da, eu aveam în vedere mai ales insightul creator care poate apărea oriunde și oricând, îmi aduc aminte că citeam pe undeva că H. Poincare se confrunta la un moment dat cu o problemă căreia nu-i găsea soluție și într-o seară trebuia să plece la un bal, ei bine, în momentul în care a pus piciorul pe treapta caleștii i-a venit în minte soluția... nu mai știu ce a făcut după aceea, dar tind să cred că s-a dus la masa de lucru :) Eu tind să cred că poți perfecționa ceea ce ai, poți face apel la diferite tehnici pentru a scoate un maxim din ceea ce ți s-a dăruit, dar o anumită limită nu poate fi depășită, eu văd puterea de creație ca fiind ceva înnăscut și nu ca ceva dobândit, ceea ce se poate dobândi sunt diferite modalități mai mult sau mai puțin eficiente în a lucra în acest domeniu. Sigur, pot fi arătat cu degetul pentru o asemenea concepție, dar una peste alta nu putem fi toți creatori autentici.

De: K.J. Mecklenfeld

K.J. Mecklenfeld — Tue, 03 May 2016 18:29:46 +0000

Ca răspuns la catecevadesprecc. Eu zic că da. O carte de genul celei despre care am scris aici ajută mult, inclusiv cu aprinderea și menținerea scânteii, cum spui tu. Părerea mea este că inspirația te găsește mai ușor la masa de lucru :-)

De: catecevadesprecc

catecevadesprecc — Tue, 03 May 2016 06:10:16 +0000

Ca răspuns la K.J. Mecklenfeld. Da, ai dreptate, după ce ai prins scânteia sau grăunciorul în jurul căruia să construiești trebuie să te pui pe treabă, altfel nu-i decât o sclipire care se risipește, dar nu știu, putem învăța să sclipim?

De: K.J. Mecklenfeld

K.J. Mecklenfeld — Mon, 02 May 2016 09:32:03 +0000

Ca răspuns la catecevadesprecc. Sfârâit sau la flacără mică - amândouă sunt bune atâta vreme cât sunt o prezență zilnică. Atunci se văd rezultate. Dacă sunt lăsate la voia întâmplării, în schimb, se pot pierde ușor. Sau, mai bine zis, se risipesc. Nu crezi?

De: catecevadesprecc

catecevadesprecc — Mon, 02 May 2016 09:21:17 +0000

Sunt momente în care sfârâi 🙂 dar, de cele mai multe ori stau la flacără mică, abia pâlpâindă 🙂