„Fiind băiet păduri cutreieram”, după cum spunea poetul nostru național, obicei de care nu m-am „dezbărat” nici după ce am mai îmbătrânit. Am fost, sunt, și voi fi întotdeauna fascinat de pădure și de toate creaturile sale.

Orice bucățică de mușchi (vedeți imaginea de mai de sus, fotografie făcută de gura lui Knopf, bineînțeles, „în scopuri promoționale”) este pentru mine un Univers în sine.

Iar mai sus aveți o altă imagine care reflectă și mai bine ideea de Univers în miniatură: o mică sufragerie a zânelor din Lumea Verde (din păcate nu este fotografia* mea, doar o folosesc drept fundal pentru monitor și v-o arăt și vouă, ca fiind una dintre preferatele mele).

Îmi aduc și acum aminte de una dintre primele povestiri științifico-fantastice citite, pe vremea când eram încă copil. Autorul termina cu ideea că în cea mai mică structură vizibilă ochiului se poate ascunde un univers întreg. Precum Universul nostru, să spunem, dar redus de miliarde și miliarde de ori.

Dacă era să iau de bună ideea scriitorului, unul dintre milioanele de firicele de praf vizibile dintr-o rază piezișă de soare ce intra pe fereastră – unul dintre ele, sau toate, poate – putea fi un Univers în miniatură. La vremea asta, când SF-ul este main stream, ideea nu mai pare atât de senzațională, dar la vremea când citeam eu, era o ipoteză nemaipomenită!

După ce am terminat de citit povestirea, o vreme, m-am uitat cu Foarte Mare Atenție la orice firicel de praf care îmi ajungea în raza vederii. La fel și la o bucățică de mușchi de pădure, o scorbură sau o crăpătură dintr-un zid din care ieșea o mică plantă. Oare nu erau de văzut niscaiva creaturi care locuiau acolo? Ca, de exemplu, în păduri, pe unde crește mușchiul verde, o zână de pădure**?

– Dacă te uiți bine, le vezi zburând deasupra mușchiului de la rădăcina marilor stejari, i-am spus lui Knopf.

Am primit o fluturare de labă pufoasă care însemna:

– Pfff, iar inventezi creaturi ciudate.

Nu am renunțat niciodată la ideea de a căuta noi Universuri, chiar și în miniatură.

Mai nou, scriu despre unele dintre ele.

Parcă știți voi cu siguranță că Planeta de Pluș nu există, eh?

* nu postez niciodată imagini fără să creditez autorul dar de data aceasta sunt nevoit să fac o excepție; dacă cumva recunoașteți imaginea, sau știți autorul, vă rog să îmi spuneți – am găsit-o acum ceva vreme pe Flickr, dar nu am salvat numele original al fotografiei și nici numele fotografului și mi-a fost imposibil să o regăsesc 🙁

**pe Willodel Blog găsiți atelierul pentru confecționarea zânelor de pădure din imagine 🙂