Daniel a fost pe Planeta de Aur

Posted on
Daniel a fost pe Planeta de Aur

Stim sigur, Daniel a fost pe Planeta de Aur

Daniel a fost pe Planeta de Aur
Daniel a fost pe Planeta de Aur

Scrii o carte pentru copii, iti spui ca ai noroc daca le va placea celor mici si apoi descoperi cu surprindere ca nu esti singurul adult care refuza cu obstinatie sa paraseasca pentru totdeauna lumea copilariei.

Nu vorbesc aici despre respingerea realitatii ci despre pastrarea ochilor si mintii de copil care te fac sa te uiti la orice buburuza, elefant, floare, copac sau orice alta creatie a naturii care iti iese in cale (inclusiv umanoizi) ca si cand le-ai vedea pentru prima data. Cateva secunde de atentie completa acordata, fie ca este buburuza, elefant, floare, copac sau om.

Cu cat inaintez in varsta am senzatia ca viteza vietii creste cu fiecare an. Cu fiecare an oamenii au din ce in ce mai putin timp pentru a acorda atentie naturii, creaturilor sale si chiar oamenilor de langa ei. Cati se mai opresc sa miroasa o floare, sa se aseze pe un petec de iarba verde si sa numere norii, sa hraneasca porumbeii, sa observe zborul unui bondar sau sa asculte cu atentie ceea ce spune un strain? Putini, stiti si voi. Viata te ia inainte.

Da, refuz sa parasesc acest mod de a privi lumea. Voi acorda intodeauna atentie totala unei buburuze, unui elefant, unei flori, unui copac sau unui om care se opreste pentru cateva secunde sa imi dea binete.

Daniel, de la Cate ceva despre cartile copilariei, un blog cu nume inselator fiindca stocheaza o colectie serioasa de carti pentru copii in limba romana incepand cu anii ’50 si mergand spre zilele noastre, a fost una dintre placutele surprize care mi se intampla de cand am scris Planeta de Aur. Un adult, parinte chiar, care si-a pastrat prospetimea mintii unui copil. Care,

citind, a intrat într-o lume pufoasă cu pajişti de pluş portocaliu, cu şosele de pluş albastru, cu poduri de pluş ce se arcuiesc peste râuri în care apa curge domol, a dat peste conace de pluş, peste o mulţime de jucării de pluş, a mâncat prăjituri din lână pură, a călătorit în spaţiu cu nave de pluş, a învins piraţi de pluş și a onorat invitaţia reginei Apollonia-Margareta, regină a Planetei de Pluş.

Da, dragi pufosi, este o recenzie minunata pentru Planeta de Aur și va invit cu tot dragul pe blogul lui Daniel sa o cititi integral. Haha, veti da chiar si peste un grafic despre utilizarea unui ghem de mohair, de unde as zice, fiindca nu il cunosc decat online, ca Daniel are ceva studii tehnice sau economice la baza educatiei sale.

Nu, nu am scapat complet de virusii de gripa de plush. M-au doborat anul asta mai mult decat in alti ani. Sau poate doar imbatranesc eu – asta daca cumva va intrebati de unde atata tacere pe aici pe la noi in Biroul de Plush. Dar Knopf a fost de nepretuit, ca de obicei, m-a hranit cu biscuiti de lana si ceai de flori de bumbac si mai-mai ca m-a pus pe picioare.

Aici la noi in Olanda este inca frig si intunecat, nici urma de primavara. Narcisele de anul trecut au inceput sa se ciondaneasca in gradina (deh, ca toti copiii) si nu mai au mult pana sa se arate in toata spleandoarea.

Va dorim o primavara frumoasa si multumim tuturor celor care au fost atat de draguti sa ne scrie cateva randuri urandu-ne sanatate. A functionat.

Multumiri Daniel, inca o data, pentru recenzie si imbratisari pufoase tuturor.

2 Comments

  1. K.J. Mecklenfeld says:

    Grozav! Norii din dreapta sunt ai tai, cei din stanga ai mei. Daca aduci tu biscuitii atunci eu pun samovarul 🙂

  2. Daniel says:

    Vin imediat pe bustean sa dam nume norilor. M-am oprit sa iau cativa biscuiti pe care sa ii rontaim in timp ce citim ce ne scrie cerul… iti multumesc 🙂

Pufoșii se dau în vânt după comentarii

%d blogeri au apreciat: