De Wind in de Wilgen – Vântul prin sălcii ilustrată de Inga Moore
Una dintre cele mai frumoase cărți din biblioteca mea este De Wind in de Wilgen, ediția olandeză de la Editura Christofoor a faimoasei cărți Vântul prin sălcii scrisă de Kenneth Grahame și ilustrată de Inga Moore. Am cumpărat-o cu ceva ani în urmă de la Boekhandel Broekhuis, magazinul meu preferat de carte din Olanda.
Am văzut-o pe raft și de cum am luat-o în mână am știut că nu o voi mai pune la loc, haha! Are mai multe de 100 de ilustrații (exact așa cum își dorește orice copil (mare), zic eu) și oriunde o deschizi este o încântare pentru ochi.
Minunea începe de la copertă, după cum vedeți în imaginea de mai sus.
Iată și cotorul cărții, cu numele lui Grahame și cel al Ingăi Moore:
Să vă mai spun și că este cartonată și are supracopertă.
Supracoperta are ilustrații și texte inclusiv pe părțile de la interior – o mică biografie a lui Kenneth Grahame precum și câteva cuvinte despre Inga Moore, cea care a ilustrat (atât de minunat) cartea.
Se întamplă de multe ori ca o carte să fie numită ilustrată deși are doar câteva imagini în interior. Ei, dragi pufoși, această ediție a cărții Vântul prin sălcii este ilustrată în adevăratul sens al cuvântului. Până și cuprinsul este o delectare:
De cum deschidem cartea vedem imaginea, pe care bănuiesc că o știe toată lumea, cu Domnul Cârtiță la curățenia de primăvară:
și care găsesc că este extrem de potrivită pentru pagina de titlu:
Iată și primul capitol cu ilustrația aferentă, fiindcă, vedeti dumneavoastra, fiecare capitol are, pe lângă mica ilustrație de deasupra titlului, propria lui ilustrație pe pagina din stânga:
Citim mai departe și, la scenele cu adevărat importante, găsim (Grozav!) o ilustrație pe o pagină întreagă, precum cea cu Domnul Cârtiță care exploreaza pădurea:
sau vagonul galben al Domnului Broscoi:
Cred că motivul principal pentru care această carte este extraordinar de reușită este acela că Inga Moore reușeste să transpună perfect în imagini atmosfera creată de Grahame.
Povestea în sine este foarte englezească, după cum știți, iar Inga a reușit să o facă și mai englezească decât mi-aș fi putut închipui.
Precum cireșele confiate de pe tort, avem și ilustrații pe două pagini. Precum cea cu mașina cea nouă a Domnului Broscoi:
sau scena de Crăciun, unde putem să cântăm colindul împreună cu șoriceii de câmp:
Inga Moore este extraordinar de talentată, fără doar și poate. Nu este numai simțul culorii, dar și faptul că reușește să aducă la viață cu adevarat animăluțele vorbitoare. Cred că una dintre cele mai dificile imagini – îmi aduc aminte că am avut probleme să îmi închipui scena când am citit-o pe când eram copil – este cea cu Domnul Broscoi fugind pe cal. Inga a reușit să o facă foarte veridică.
Nu știu cum este prin alte părți ale Europei, dar în Olanda, deși este aproape iunie, este foarte frig, așa că am să închei cu o imagine de iarnă:
Vă recomand cu cea mai mare căldură să o cumpărați dacă vă cade în mână. Știu că este de găsit și în limba engleză și franceză, în afară de cea în olandeză. Cine știe, poate apare cândva și în limba română. Să sperăm.
O variantă din Vântul prin sălcii în limba română are coperta pe care o vedeți în articolul lui Daniel. Cea pe cam am avut-o și eu pe când eram copil.
Ce ziceți? Vă plac ilustrațiile Ingăi Moore pentru Vântul prin sălcii?