Een pittig soepje – O supă iuțișoară

Een pittig soepje

Een pittig soepje
Een pittig soepje

Sunt în stare de alertă când vine vorba de vrăjitoare. Cărți, reviste, la televizor, pe Internet, nu contează, dacă aud de vreuna, hop și eu, doar-doar scap de vrajă și mă pot întoarce la forma mea de ursuleț de pluș.

Auzisem eu de ceva vreme că băieții de la Gottmer (au nume ciudat, de zici că acolo toți se ocupă cu descântece) pregătesc ceva cu vrăji așa că m-am înscris pe lista de așteptare (ca să vedeți cât sunt de disperat!) la cartea cu și despre vrăjitoare care era programată să apară la mijlocul lui august.

Și am primit-o, în sfârșit. Miroase înnebunitor de bine a cerneală, este foarte frumos colorată și cartonată.

Een pittig soepje face parte dintr-o serie numită Verhalen uit de Heksenkeet (Povești din Șandramaua Vrăjitoarelor), destinată copiilor cu vârste între 7 și 10 ani. Sunt cărți scrise special pentru ca să fie citite de către cei mici de unii singuri – propozițiile sunt scurte și simple, capitolele sunt și ele limitate ca lungime, cărțile cu totul sunt destul de scurte, cam sub 100 de pagini ilustrate – cititori începători, cum le zic olandezii.

Een pittig soepje este scrisă de Femke Dekker și minunat ilustrată de Marieke Nelissen. Volumul următor din seria „plină de magie și umor” este programat pentru la toamnă/iarnă.

După cum vedeți deja de la copertă, se anunță faină!

Consuela, vrabia de metal care mă asistă de obicei la fotografiat cărți, mi-a spus că i se pare o copertă foarte reușită. Sunt 100% de acord cu ea.

Een pittig soepje - De Heksenkeet
Een pittig soepje – Șandramaua Vrăjitoarelor

Întâi ni se prezintă Șandramaua Vrăjitoarelor.

La fiecare etaj locuiește câte o vrăjitoare. Toate, una și una. Clădirea se bâțâie din toate încheieturile, lilieci zboară deasupra turnurilor și unul dintre geamuri este în formă de pânză de păianjen.

Favorita mea, și eroina acestei cărți, este Sybil care are drept animal de companie un motan, Bliks.

Een pittig soepje - Sybil en Bliks
Een pittig soepje – Sybil și Bliks

Nu vreau să vă stric plăcerea, poate veți ajunge să citiți cartea într-o zi, vă spun doar că biata Sybil face o supă cam ciudată din cauza căreia motanul Bliks dispare și apare… într-un fel neașteptat.

Een pittig soepje - Sybil

Een pittig soepje – Sybil? Sau Bliks?

În carte am găsit o mască de pisică.

Een pittig soepje - poezensnoet
Een pittig soepje – masca de pisică

Scrie să decupăm masca (ne-a luat ceva vreme să decupăm frumos mustățile), să o punem pe un bețișor și să o punem la ochi. Apoi PUF! ne vom schimba în animalul nostru de companie (sau așa ceva).

  • Aha! au exclamat plușurile conlocuitoare! E ceva magie la mijloc! Este o șansă să te transformi la loc în urs de pluș. Haide că încercăm noi întâi și, dacă merge, vii tu la rând.

În continuare, în carte, ni se spune să ne facem poză (#heksenselfie adicătelea #selfievrăjitoresc) și să o trimitem la editură pentru a participa la un concurs. Nu mă interesează concursul, să fiu sincer, însă plușurile conlocuitoare au bâzâit că nu avem ce pierde dacă încercăm masca – dacă merge?

I-am lăsat să încerce și uite ce a ieșit: #heksenselfie Totoro, #heksenselfie Moomin, #heksenselfie Fernanda și #heksenselfie Knopf.

Nu, nu s-a schimbat nici unul dintre ei în vreo ființă omenească, dacă cumva vă întrebați (deși am visat frumos pentru câteva secunde că Fernanda ar fi devenit o focoasă braziliancă).

Een pittig soepje - tryouts #heksenselfie
Een pittig soepje – tryouts #heksenselfie la plușuri

Daaaaa.

Pe scurt, cartea este foarte faină. Genul pe care o iubești când ești copil – frumos ilustrată, țicnită îndeajuns încât să te facă să chicotești citind de unul singur și, pe deasupra, cum vă spuneam, frumos mirositoare.

Titlul cărții se poate traduce în mai multe feluri (interesant să vezi ce multe variante sunt, de fapt): O supiță iute, O supiță condimentată, O supiță picantă, O supiță grozavă, etc. Soepje este diminutiv pentru supă. Nu este de mirare fiindcă olandezii au o slăbiciune pentru diminutive – papuceii mei (chiar dacă sunt numărul 47), cănița mea (chiar dacă are jumătate de litru) sau cățelușul meu (chiar dacă este ditamai câinele). Pittig poate fi tradus ca: bine condimentat, piperat, iute, picant, dar și ca puternic, strașnic, teribil, energic, dificil sau chiar focos. Alegeți Domniile Voastre Pufoase ce variantă doriți, vă rog. Mie îmi sună cel mai bine O supă iuțișoară (am lăsat diminutivul pentru supă deoparte și l-am aplicat la iute), după care urmează O supiță teribilă.

Acum, că știți cum se pot traduce cuvintele, ce alegere ați avea pentru titlu?

  • Share on:

22 Comments, RSS

  1. Cât de faină și amuzantă pare cartea!!! Hilare mai sunt plușurile cu acea mască. Parcă se pregătesc de Halloween, nu alta. Cu puțin noroc dăm și noi în mintea lor și ne mascăm ziua în amiaza mare!

    Îmi place nespus de mult cum sună „Povești din Șandramaua Vrăjitoarelor” și chiar cred că aș râde și eu pe ascuns dacă aș citi cărțile din serie. Că tot a venit vorba de cărți cu vrăjitoare pentru copii mi-am amintit de două:
    * seria Pongwiffy din care au apărut câteva cărticele și prin România (am avut-o pe prima dar am dăruit-o unui copil mai entuziasmat, și am rămas doar cu cea de a doua din serie – Pongwiffy și Răzbunarea Trolilor) -> https://www.goodreads.com/series/77550-pongwiffy

    * Wanda, vrăjitoarea, farmecă licoarea -> aceasta era o cărticică extrem de mică, cu ilustrații și o poveste scrisă în rime care m-a fascinat la culme atunci când eram mică. Paginile cărticelei erau cartonate și la mijlocul cărții (în partea de sus și cea de jos, imediat cum se terminau paginile) apărea o figurină vrăjitoare care arăta exact ca personajul din carte. Din păcate nu cred că mai am cartea sau este rătăcită pe undeva și nici pe internet nu o găsesc. Dacă voi da vreodată peste ea te voi anunța! 🙂

    P.S.: am sesizat-o în multe poze pe Consuela și chiar este un ajutor bun atunci când paginile cărții ar trebui ținute în momentul sesiunilor foto. Am și eu o vrabie din ceramică pe care am vopsit-o în roz (ca să atragă vrăbiorii) dar nu cred că este îndeajuns de grea pentru a ține paginile cărților. Poate voi face o încercare ca să vedem ce iese. 😀

    • Uau! Mulțumim de mega-vizită, Simona! Nu te-am văzut pe aici ceva vreme, dar și când te-ai arătat! Mii de mulțumiri!

      Mulțumesc și pentru pentru sugestii. Nu am auzit de niciuna din ele. Le-am pus pe listă. Orice carte cu vrăjitoare e musai să fie studiată!

      Consuela este de mare ajutor. Să ne spui dacă ai nevoie să îți căutăm aici o soră a Consuelei care să vrea să se mute în România 🙂

      • Vai, vai, da, aceea era cărticica cu Wanda!! Mii de mulțumiri, mi-ai făcut seara mai frumoasă! Cât de mult mi-a plăcut să mă joc și să citesc această cărticică-jucărie. Sper ca într-o zi să o găsesc pe undeva rătăcită ca să o pun la loc fruntaș pe raft! Voi încerca să postez pe viitor o recenzie pentru Pongwiffy ca să afli mai bine ce nebunii pot face vrăjitoarele ca să îi bucure pe cititori!

        Recunosc că am fost cam absentă și totul se datorează unei dezorganizări personale. Va trebui să îmi sortez blog-urile pe care le urmăresc într-un mod mai ajutător. 🙂

        Cu această ocazie vrabia roz a primit și un nume (de multă vreme își dorește unul) -Cassia- și mi-a mărturisit că se simte cam singură. Are alături o bufniță mică dar nu prea vorbesc aceeași limbă așa că îi e greu să nu aibă cu cine să ciripească, fie prietenă înaripată sau vrăbioi. Dacă auzi că ar putea avea o prietenă olandeză cred că m-ar ciocăni la cap toată ziua!! 🙂 Dacă se ivește ocazia, noi am accepta cu cel mai mare drag o rudă de-a Consuelei. Apreciem mult oferta frumoasă!!

  2. catecevadesprecc

    Mi-ai amintit de Mica Vrăjitoare, a scris despre ea Otfried Preussler, o ştii? E o poveste tare nostimă şi sigur are un sfat pentru tine căci vrea cu tot dinadinsul să devină o vrăjitoare „bună”. Am să încerc să-ţi fac cunoştinţă cu ea, până atunci parcă aş încerca o „supuşoară dificilă” 🙂

    • Mulțumesc de vizită și comentariu! Bine te-am regăsit!
      Krabat parcă îmi sună cunoscut dintre cărțile lui Otfried Preussler… Din câte văd am multe cărți citite în copilărie de care am uitat. Le regăsesc datorită recenziilor tale (mulțumesc!), unde le văd coperțile și ilustrațiile. Am făcut o listă de cărți pe care trebuie să le recuperez de prin poduri prăfuite, Daniel, haha. Aștept cu nerăbdare recenzia ta despre Mica Vrăjitoare – poate găsesc acolo ceva descântece prin care să îmi recapăt forma mea pufoasă?

      • cateceva desprecc

        Chiar dacă fac eu pe mutul sunt pe aici şi tare mă bucur de postările tale. Vreau să-ţi spun că motanul Bliks face năzbâtii chiar şi la Bucureşti, ne-am amuzat pe aici de mutrişoara lui 🙂 e tare nostim. Krabat nu am citit, nici nu cred că este tradusă la noi, nu ştiu prea multe despre ea, dar mă voi uita. Pregătesc o prezentare şi cine ştie poate iese de o transformare cu noroc 🙂

        • cateceva desprecc

          Ba să ştii că este tradusă în română. Întâmplarea face că am dat peste ea, se numeşte Krabat. Moara fermecată şi a apărut la Polirom în 2000… ei uite să vezi şi tu ce surpriză plăcută 🙂

          • Aaaaa, acum îmi aduc aminte! Am văzut filmul în olandeză! Ha! De asta îmi suna cunoscut… Dar am să încerc să citesc și cartea cândva, mulțumesc pentru clarificare 🙂

    • Am găsit cartea pe Goodreads, ediție din 1993, Ion Creangă. Nu îmi spune nimic coperta. M-am distrat citind că este „tălmăcire din limba rusă”!
      Și am mai găsit încă o ediție din 1981, tot publicată de Ion Creangă. Mi-s curios pe care dintre ele o ai 🙂

      • cateceva desprecc

        Eu o am pe cea din 1981. Am văzut şi eu pe Goodreads ediţia cu pricina şi am fost intrigat fapt pentru care am făcut o mică cercetare. Se pare că este vorba de o ediţie scoasă la editura Helios, nicidecum la Ion Creangă, nu stiu nu am gasit mai multe informaţii. Mai stiu că cei de la Erc Press au mai avut o editie, in fapt ei au avut scoase mai multe carti ale lui Otfried Preussler, dar grafica lor nu-i cea mai bună, oricum ne rămân poveştile care sunt tare faine. Tot el a scris si Horbe cu palaria sa cea mare.

        • Am citit-o deja, găsită pe Scribd. Este scurtă. Mi-a plăcut. Pe undeva am recunoscut câteva scene (precum cea în care se cocoață și ea peste lemne) de unde deduc că mi-a fost probabil citită. Horbe chiar nu-l știu. Mulțumesc pentru vizite și recomandări – mi-ai dat de gândit cu ultima ta temă de pe blog – urmează să creez ceva 🙂

          • cateceva desprecc

            Să înţeleg că ai făcut deja cunoştinţă cu Mica Vrăjitoare şi din păcate în cartea ei cu vraji nu este nimic care să te poată ajuta. Lasă că mai stau eu de vorbă cu ea şi poate prindem un fir ceva… şi ne neapărat de bumbac 🙂

            Uite-l aici pe Horbe http://catecevadesprecartilecopilariei.blogspot.ro/2012/06/horbe-cu-palaria-cea-mare.html şi să ştii că în pălăria lui sunt multe lucruri cine ştie de unde sare iepurele 🙂

            Îţi aştept înţelepciunea 🙂

          • Mulțumesc și pentru cealaltă recomandare de carte. Parcă, parcă…

            Cât despre „înțelepciune”, m-am speriat de proverbele pe care le-am produs. Mă mai gândesc dacă să le scriu sau să creez câteva mai umane. Revin 🙂

Dacă vreți să stăm de vorbă: