Ema citește Planeta de Aur

Posted on
Ema citește Planeta de Aur

Ema citește Planeta de Aur

Ema citeste Planeta de Aur
Ema citeste Planeta de Aur

– Vă aduceți aminte pe când Planeta de Aur ajunsese în castelul Marchizului? Cum nu trebuie să ai vreo carte la tine dacă treci prin apropiere de castel, mai ales la drum de seară? aud întrebarea lui Knopf pusă adunării de plușuri speriate de sub Biroul Pentru Sărituri, adicătelea biroul meu cu înălțime reglabilă, care este folosit (deși le-am interzis cu desăvârșire) de către Knopf, Moomin și Crocodilul Ghena, atunci când nu sunt prin zonă, pentru sărituri de la înălțime pe Uriașul Elefant de Pluș.

Murmurul adunării se intensifică și o mică marmotă tiroleză scăpă un yodel fâsâit. De teamă, bineînțeles.

– Ei bine, continuă Knopf, de data asta este și mai grav.

Făcu o pauză pentru efecte speciale și continuă:

– Planeta de Aur a ajuns în Castelul Zburător al Domnișoarei Ema.

Tăcere totală.

Apoi veni o întrebare timidă, pusă cu glas pițigăiat, a unei mici bufnițe de pluș:

– Nu sună groaznic, Knopf. Eu pot să mi-l imaginez și cred că mi-ar plăcea să îl vizitez cândva. Îți închipui? Să zbori deasupra dealurilor și văilor și râurilor într-un castel? spuse visătoare mica bufniță. Da’ chiar, din ce este făcut castelul? Este din cleștar? Ar fi…

Dar nu reuși să termine de vorbit. Knopf se ridică și cu labele pe șolduri se aplecă asupra micii bufnițe zicând:

– Castelul este făcut din cărți, bineînțeles. Păi de ce nu te duci în vizită, dacă sună așa de atrăgător?

Tăcere totală.

– Fiindcă, precum Marchizul, continuă Knopf cu glas lugubru, Domnișoara Ema are puteri vrăjitorești și nu e bine să te ivești pe nepusă masă la ea în Castel, fără invitație specială. Altfel te poți trezi, din mândră bufniță de pluș ce ești, în cine știe de omidă de plastic sau pisicuță din cel mai ordinar tricot.

Oftaturi adânci și chiar câteva lacrimi (de pluș) căzură pe podea.

Nu am mai rezistat. M-am întors către adunare și le-am spus:

– Dragii mei, fiți liniștiți. Ema nu a terminat de citit încă Planeta de Aur, deci nu avem nici o idee dacă îi place sau nu. Poate îi va plăcea și atunci promit să facem petrecere și să dăm atacul la tortul de pluș cel cu steluțe aurii (ținut sub cheie de Totoro, responsabilul cu rezervele de toate felurile din Biroul de Pluș).

– Iar dacă nu îi va plăcea? întrebă disperată șoricioaica Zaza, Super Eroina de pluș cea temătoare de întuneric.

– Ăăă… spun eu încercând să găsesc ceva care să îi liniștească, atunci aveți voie să săriți cu toții o oră întreagă de pe Biroul Pentru Sărituri.

Uriașul Elefantul de Pluș, cel care folosește drept pernă de amortizare pentru săritori se uită la mine cu reproș. L-am mângâiat pe trompă și, ridicându-i una din uriașele urechi de pluș, i-am șoptit:

– Mulțumesc pentru înțelegere. Am niște banane de fetru puse deoparte doar pentru tine.

Urale izbucniră din adunarea plușurilor și câțiva chiar porniră un mic dans. De bucurie, evident. Marele avantaj cu plușurile astea este că sunt ușor de mulțumit cu lucruri simple. Și bunătățuri pentru umplut burțile. Trebuie doar să am grijă să îmi fac rezerve speciale.

Așa cum ați înțeles, drăguța de Ema, știută în Biroul de Pluș sub numele de Domnișoara Ema, citește Planeta de Aur. Cum avem noutăți vi le spunem. Sperăm doar să îi placă. Țineți-ne pumnii!

5 Comments

  1. Minunata recenzie a Emei pentru Planeta de Aur – K.J. Mecklenfeld says:

    […] Emei, cunoscută în Biroul de Pluș sub numele de Lady Ema, a citit Planeta de Aur. Am scris acum câteva zile despre cum a trebuit să liniștesc plușurile agitate și îngrijorate și v-am promis că vă […]

  2. Ema Cojocaru says:

    Hihi, ce m-am amuzat aflând ce se petrece în Biroul de Pluș! :)) Am o veste bună pentru plușurile înspăimântate: Planeta de Pluș m-a cucerit cu pufoșenia ei și cu lucrurile nemaivăzute pe care le descopăr acolo! Am ajuns abia la jumătatea aventurilor lui Hendrik, dar le citesc cu zâmbetul pe buze, ba mai și râd din când în când. Așadar, tortul de pluș nu va sta prea mult timp în cămară (îmi pare rău că nu pot participa și eu la festin) și, cine știe, poate că plușurile vor avea parte și de ora de sărituri, dacă te simți îndeajuns de generos! 🙂
    Aș citi încontinuu dacă nu aș fi ocupată momentan cu demontatul castelului și reconstruirea lui în altă parte, unde este mai multă liniște pentru devorarea în pace a cărților mai sus pomenite. Momentan, funcția de zbor s-a defectat din cauza unor atacuri repetate și răuvoitoare cu ciocanele și bormașina, dar sperăm că totul va reveni la normal în noua locație a castelului.

    1. K.J. Mecklenfeld says:

      Ah, mulțumim de vești, Lady Ema! Le-am spus plușurilor conlocuitoare că până una alta te distrezi citind cartea și au sărit în sus de bucurie. Au cântat chiar și un cântecel în cinstea ta și, după forfoteala din Biroul de Pluș, mi se pare că se pune de o mare petrecere din care nu vor lipsi săriturile pe Uriașul Elefant de Pluș (Knopf a citit comentariul tău înainte să ajung eu acasă și de cum am intrat și i-am văzut pe toți cu gurile până la urechi am înțeles că au auzit ceva vești bune – Knopf le-a spus deja de „recomandarea” ta pentru ora de sărituri inclusă în program, pe lângă tortul de pluș!). Uite așa se formează zeitățile! Ce erai tu Lady Ema până acum, cred că ai șanse să devii Zeitate de Pluș! 🙂

      1. Ema Cojocaru says:

        Eh, nici chiar așa – zeitate nu aș vrea să devin! Îmi ajunge prietenia pe viață a plușurilor. 🙂
        Până una alta, n-ar fi rău să le pui la treabă pentru a schița niște desene pentru următoarea ediție a cărții. Unele scene sunt absolut delicioase, ar fi minunat să existe și câteva imagini care să le ilustreze.

        1. K.J. Mecklenfeld says:

          Knopf te divinizeaza oricum, nu am ce-i face, i-ai cazut cu tronc 🙂 Daca il apuca nebunia cumva sa vrea sa iti ridice statuie (de plush, evident!) te anunt!
          Multumesc pentru sugestie! As fi curios care anume scene le vezi tu ca fiind potrivite. Cand ai sa ai timp, evident, probabil candva dupa ce repari motoarele castelului tau zburator 🙂

Pufoșii se dau în vânt după comentarii

%d blogeri au apreciat: