Sunt un urs magic vorbitor
Știți voi că sunt fan al vloggerilor, nu-i așa? Am chiar o mulțime de prieteni care își manifestă creativitatea în acest fel: Daniel, Simona, Adela, SimSim, Diana, Alina și, mai de curând, Marcel cu al său Oxy Show.
Marcel mi-a atras atenția nu numai pentru că vorbește despre cărți dar și pentru că, după cum vedeți în fotografia de mai sus, este pasionat de Star Wars, comics și figurinele adiacente. Primul român pe care l-am găsit pe Internet, de fapt. L-am simțit imediat ca fiind din același trib, haha. Aici este ceva foarte obișnuit să colecționezi figurine și plușuri reprezentând personaje din cărți și filme; la români încă nu, dar probabil că are să se întâmple și asta în curând. V-am spus că visez la ziua când am să văd filmele cu Hendrik de Mol? Un alt lucru pe care mi-l doresc este să văd urși de pluș jedi în blană și cusături (echivalentul lui carne și oase la umanoizi). Jucării de pluș din cărțile cu Hendrik de Mol, adicătelea.
M-am distrat de la primele conversații cu Marcel pentru că mă numește urs magic vorbitor. În plus, aproape orice ar zice, te face să râzi. Este o ghidușie specifică românilor care mie îmi merge la inimă – la olandezi nu am întâlnit-o decât în forme foarte anemice, ei fiind mai scorțoși din firea lor de luterani posomorâți.
Apropo de mers la inimă, m-am bucurat mult să îl aud pe Marcel spunând același lucru despre cărțile mele. Dacă ați mai citit din articolele pe care le-am scris despre scris și creativitate, știți deja că, pe lângă dorința de a scrie o carte care să nu fie plicticoasă, aceasta este una dintre străduințele mele: să scriu o poveste care să meargă la inima cititorilor, fără să fie siropoasă (găsesc că marea majoritate a cărților pentru copii scrise de către români suferă de dulcegărie extremă).
Lui Marcel i-a plăcut mai mult primul volum decât al doilea. Am înțeles că i s-a părut mai dinamic al doilea volum, dar i-a plăcut mai mult primul fiindcă „au fost mai multe lucruri de aflat”.
Este foarte interesant pentru mine ca scriitor să primesc impresiile celor care îmi citesc poveștile. Câteodată aud lucruri, percepute de către cititori, de care nici măcar nu am fost conștient. Evident că atunci când creezi personaje pui în ele câte ceva din personalitatea ta (sau a celor apropiați ție), însă observ că acest lucru se întâmplă și fără voia mea. Mda. Dacă îl ia vreun psiholog la analizat pe Hendrik de Mol, găsește sigur vreun sindrom-două de care eventual ar trebui să mă tratez :-).
Voi cu ce vă mai lăudați? Ce progrese semnificative ați mai făcut? Sau sunteți în hibernare? Nimic rău în asta, btw, dacă ați muncit din greu restul anului :-).