Hobbitul în limba română

De când am citit pentru prima dată O poveste cu un hobbit am devenit fan Tolkien. Era pe vremea când cărțile lui Tolkien începeau să fie traduse masiv în alte limbi, iar el devenea celebru în întreaga lume.

Prima ediție în limba română este O poveste cu un hobbit, tipărită în anul 1975, Editura Ion Creangă, colecția Biblioteca pentru toți copiii, în traducerea Catincăi Ralea și este traducerea mea favorită de până acum a Hobbit-ului. Ilustrațiile aparțin Liviei Rusz și, din nou, sunt încă favoritele mele dintre toate edițiile românești.

Aici este coperta:

iar aici este una dintre ilustrațiile din carte, cea în care Gandalf îl vizitează pentru prima dată pe Bilbo (remarcați pipa lungă și lăbuțele acoperite cu blăniță):

Minunată traducere și minunate ilustrații! Îmi doresc să o văd retipărită și să o recitesc nou-nouță. Sunt sigur că, precum madeleinele lui Proust, voi readuce, citind-o, memoriile copilăriei. Săracul exemplar care mi-a aparținut era desfăcut din cotor de atâta citit și nu mai pomenesc petele de cerneală, magiun și unt, fiindcă luam cartea peste tot cu mine, inclusiv la masă.

Următoarea ediție favorită a Hobbitului în limba română este numită Povestea unui Hobbit.

Iată coperta:

Este un exemplar ciudat. Hârtia este poroasă și de la început a fost de culoare gălbui, iar cu timpul a devenit galben închis. Este un format ciudat (aproximativ A4) și întotdeauna m-am întrebat dacă este o ediție tipărită legal. Este apărută la scurt timp după revoluție (când legile erau încă cenușii în ceea ce privea drepturile de tipărire), în 1995, cu drepturi Editura Elit. Traducerea este făcută de Junona Tutunea iar coperta, grafica și puținele ilustrații îi aparțin lui Peter Green (despre care nu am reușit să găsesc nici un fel de informație).

Îmi place coperta, reușește să creeze atmosfera cărții fără să dezvăluie nimic din finalul neașteptat. De asemenea îmi plac hărțile Pământului de Mijloc, grafica titlurilor și micile desene de la sfârșitul capitolelor. Traducerea este și ea plăcută, deși pe ici pe colo sunt folosite niscaiva regionalisme care m-au făcut să cred că traducătoarea este de fapt de origine din Republica Moldova. Nimic rău în asta și aș zice că această traducere este, iarăși, una reușită, potrivită cu atmosfera dorită de Tolkien și, foarte important, potrivită pentru copii de vârste 8-9-10 ani.

Exemplu de grafică aici:

Ultima ediție pe care o voi menționa aici este Hobbitul – O călătorie neașteptată, Editura Rao, apărută în 2012. Traducerea aparține Irinei Horia, iar versurile sunt traduse de Ion Horea. E o traducere OK, dar mai potrivită pentru adulți decât pentru copii aș zice.

Coperta aceasta probabil o știți cu toții foarte bine deoarece este imaginea creată de Peter Jackson, cel responsabil pentru minunata serie Lordul Inelelor dar care a masacrat transformat hobbiții și piticii lui Tolkien (cred că săracul Tolkien se răsucește în mormânt).

Dacă ne uităm la ilustrațiile primelor două cărți, ele redau foarte bine atmosfera creată de Tolkien. Nu mă apuc acum să vă povestesc din carte pentru că ați citit-o cu toții. Nu știu cum e pentru voi, dar pentru mine, cititul acestei cărți reușea și reușește de fiecare dată să creeze lumea magică a Pământului de Mijloc. Deși erau întâmplări primejdioase, în nici un caz nu am avut vreodată coșmaruri când adormeam cu ea în brațe.

Aici sunt eu supărată, dragilor. Peter Jackson i-a chelboșit pe lăbuțe pe hobbiți, iar piticilor le-a dat steroizi. Unde este, vreau să știu, „blănița de pe picioare, deasă și frumos pieptănată” a hobbiților? Iar piticii, săracii, din niște moșneguți morocănoși și mari amatori de săpat în galerii după smaralde și rubine, s-au apucat de „mers la sală” și luat steroizi. Oare chiar era nevoie de așa ceva? Nu sunt suficiente filme pline de violență (gratuită) pe planeta asta ca să mai adăugăm încă unul trei la ele? Cu asta vreau să spun să nu vă duceți copiii la nici unul dintre filmele făcute de Peter Jackson fiindcă îi veți speria. Spre deosebire de cartea Hobbitul, filmele cu hobbiți făcute de Peter Jackson sunt pentru adulți, nu pentru copii.

Revenind la cărți. Pentru exemplificare, aveți mai jos primul paragraf din Hobbitul în engleză, așa cum a fost el scris de Tolkien, și apoi trei variante din edițiile în română menționate mai sus.

The Hobbit – J.R.R. Tolkien – George Allen & Unwin Ltd, 1937
Chapter 1 – An unexpected party
In a hole in the ground there lived a hobbit. Not a nasty, dirty, wet hole, filled with the ends of worms and an oozy smell, nor yet a dry, bare, sandy hole with nothing in it to sit down on or to eat: it was a hobbit-hole, and that means comfort.

O poveste cu un hobbit – Editura Ion Creangă, 1975, traducere Catinca Ralea
Capitolul 1 – Musafiri nepoftiți
A fost odată un „hobbit” care locuia într-o gaură în pământ. Nu era o vizuină din acelea antipatice, murdare sau umede, pline de capete sau cozi de viermi și cu miros de mîl; nu era nici nisipoasă sau lipsită de apă, sau o vizuină în care n-ai pe ce să te așezi sau pe ce să mănînci; era o vizuină de hobbit, și asta înseamnă confort.

Povestea unui hobbit – Editura Elit, 1995, traducere Junona Tutunea
Capitolul 1 – Pe nepusă masă
Cândva, într-o vizuină săpată în pământ, trăia un hobbit. Aceea însă, nu era o vizuină oarecare, îmbâcsită, jilavă, colcăind de viermi și răspândind miasmă de mlaștină. Și nu era nici prea uscată, fără strop de apă – ce mai, o biată scobitură nisipoasă, în care nu găsești un locșor unde să te așezi sau unde să mănânci. Era o vizuină de hobbit, așadar foarte plăcută.

Hobbitul – Editura RAO, 2012, traducere Irina Horea
Capitolul 1 – O petrecere neașteptată
Într-o vizuină în pământ trăia odată un hobbit. Nu era o vizuină urâtă, murdară, jegoasă, plină de rămășițe de viermi și duhnind a mocirlă. Și nici o vizuină nisipoasă, uscată, goală, în care să nu ai pe ce să te așezi sau pe ce să îți pui blidul cu mâncare: era o vizuină de hobbit, cu alte cuvinte – dichisită.

Ce ziceți de diferențe, inclusiv traducerea titlului?