– E-li-be-rea-ză i-me-diat pri-zo-nie-rul, spuse sacadat Mr. Robot clipind fioros din ochi și clămpănind din cleștele ce îi ținea loc de mână.

– Nici să nu te gândești, tiranule, răspunse Knopf, aducând mai aproape de el bietul urs de ciocolată.

– Pri-zo-nie-rul tre-bu-ie sa-cri-fi-cat pen-tru bu-nă-sta-rea între-gu-lui Bi-rou de Pluș, continuă implacabil Mr. Robot.

– Bre, Mister R, ce fel de replică mai e și asta? spuse Knopf și ridicându-se brusc se propti cu labele în șolduri în fața robotului. Era vorba să pretinzi că ești un membru al echipei de luptători de elită ai Planetei de Metal și că ai drept sarcină să eliberezi prizonierul luat de maleficul Calavera. Și tu îi dai cu Biroul de Pluș. Ce fel de actor ești dacă nu poți intra în pielea personajului?

– K.J. a spus că vrea să îl mă-nân-ce, spuse Mr. Robot monoton.

Knopf dădu din labă a lehamite și îi spuse:

– Nici vorbă să capeți vreun rol în film. Dacă nu poți pretinde nici măcar pentru un minut că ai altceva de făcut decât treburile tale obișnuite de aprovizionare a bucătăriei, ce fel de actor vrei să fii? Gata, am terminat cu audiția ta, zise el tăindu-l de pe listă. Următorul, strigă apoi către grupul de jucării care așteptau răbdătoare la rând.

Care audiție, întrebați Domniile Voastre? Păi, Knopf are de gând să facă un trailer de carte pentru Planeta de Aur. A pus chiar și un anunț la Panoul de Pluș. Audițiile durează toată săptămâna, din câte mi-a ajuns mie pe la urechi. Vă dați seama ce vâlvă s-a stârnit printre jucării.

– E-li-be-rea-ză pri-zo-nie-rul, continuă implacabil Mr. Robot, tropăind către ursulețul de ciocolată. Am sar-ci-nă să îl duc la K.J. pen-tru o-fran-dă.

Knopf își prinse fruntea în labă, clătinând încetișor din cap.

– Singur. Sunt singur. Trebuie să fac totul singur. Singur, spuse el.

Jucăriile din rând începură să șușutească nerăbdătoare. Nu am mai rezistat, m-am apropiat de Knopf și i-am spus:

– Liniștește-te, dragul meu. Îți dau pe cineva să te ajute cu audițiile, e bine?

– Dar nu pe Arnold, te rog, căzu Knopf în genunchi cu labele adunate în fața pieptului. Altfel ajung din nou să mă folosească drept pernă pentru dormit în loc să terminăm ce avem de făcut. Doar îl știi cum este. Te implor, dă-mi pe altcineva.

Arnold este ursul de pluș cel mare și cam leneș și mare amator de citit cărți.

– Foarte bine, am spus, alege-ți tu pe cine vrei, atunci. Numai să nu te mai aud văicărindu-te. Îmi strici buna dispoziție, zău așa. Uite ce soare frumos este afară.

Knopf nici nu aruncă vreo privire spre fereastra luminată. Se ridică cu o repeziciune pe care nu i-o cunoșteam și dispăru undeva între rafturile pline de jucării. Sunt curios pe cine va alege drept ajutor. Drept victimă, mai bine spus, pentru că a lucra direct cu el nu este lucru ușor. Hai să zicem că are o personalitate un pic cam prea debordantă.

După cum vedeți, ne-am reluat cu toții activitățile obișnuite aici în Biroul de Pluș. Eu am început să scriu iar Knopf a demarat planul său de marketing pe anul 2015.

Spor la muncă tuturor!

PS – ursulețul de ciocolată a fost dat ofrandă muzei noastre de pluș, dacă cumva vă întrebați. A fost delicios.