N-am mai rezistat, fraților. Sunt la a treia corecție a ultimei cărți pe care am scris-o, cea în care vă spuneam că am dat unui personaj o mașină de scris Corona. Nu plănuiam să dezvălui încă detalii, având în vedere că nici măcar n-am trimis cartea la editură, haha, dar cred că nu-i bai dacă mai spun încă un lucru mic: pe-acolo pe undeva am pus BRÂNZOAICE.

Dap, acțiunea se petrece în România (nu spui încă unde, doar zic că-i undeva în Moldova) și, fraților, la un moment dat miroase a brânzoaice calde abia scoase de la cuptor. Nu numai atât, toată lumea mănâncă sau coace la cuptor brânzoaice, personajul principal primește cadou brânzoaice, cel secundar e ahtiat după brânzoaice șamd. Moldoveanca din mine n-a mai rezistat la atacurile olfactive și gustative. Am salivat eu eroic prima dată la scris și pe urmă la fiecare corecție în parte, dar la a treia, cea la care sunt acum, n-am mai rezistat.

Olandejii ăștia mănâncă numai uscături cumpărate de la magazin, habar n-au să facă o plăcintă caldă în casă, dacă era să mănânc o brânzoaică trebuia să mi-o fac singură. Cum nu merge numai una singură, am făcut o tavă de șase.

Sper să nu mi se facă rău, am mâncat cu mare poftă. Dar mi-am făcut damblaua. Miam-miam. Pot să mă întorc liniștită la lucru.

Mai e pe-aici cineva care a visat vreodată la brânzoaice numai citind (sau scriind) despre ele?