Knopf, PR-ul Biroului de Pluș, ține socoteala tuturor recenziilor, mențiunilor, articolelor și interviurilor care mi se iau. Are dosare speciale, puse pe căprării, iar de curând a alocat un întreg raft de bibliotecă numai pentru asta.

– Mm, nu ți se pare puțin exagerat? am întrebat eu uitându-mă la noua organizare care trimisese pe podea un teanc de cărți despre meditație și lăsase raftul aproximativ gol, cu doar trei dosare subțirele rezemate.
– Nu, spuse răspicat Knopf. Ai răbdare. Am nevoie de spațiu. După cum vezi, începem să fim cunoscuți.
M-a pufnit râsul, dar la grimasa lui Knopf mi-am reprimat restul de comentarii.
– Uite, zise Knopf serios, arătându-mi ecranul computerului, încă o recenzie pe Goodreads pentru Planeta de Aur și un rating minunat de la băiatul acela care citește foarte mult și face și mici filme pe Youtube despre cărți.
– Daniel Afloarei, am zis eu. Îl cheamă Daniel.
– Daniel, zise și el. Am tipărit recenzia și am pus-o la dosar, să fiu sigur că nu dispare.
Am dat aprobator din cap, fără să mai spun nimic. Fie vorba între noi, dacă dispare Goodreads probabil Pământul a fost luat în stăpânire de extratereștri sau ne-a lovit vreo cometă uriașă, dar l-am lăsat pe Knopf să își facă damblaua.

Nu m-aș descurca fără Knopf, știu sigur. Fără el, Biroul de Pluș s-ar transforma într-un labirint de hârtie – teancuri, teancuri înalte, stalagmite din cărți, hârtii și dosare, printre care ar trebui să îmi găsesc drumul de la intrare până la biroul unde scriu.

– Și? zic eu ca sa să schimb vorba. Ce spune Daniel?
– Este în engleză. Îți fac un rezumat în română, zise Knopf așezându-se mai bine în fața ecranului. Zice așa, spuse el serios, ca de obicei. Ah, întâi, are un titlu fain: Planeta de Aur, locul unde visurile copilăriei devin realitate. Eh? spuse el zâmbind satisfăcut cu gura până la urechi. Apoi zice că tu i-ai trimis cartea dar că asta nu a avut influență asupra recenziei. Așa. Apoi povestește un pic despre Hendrik și Berend, zise el dând din labă atotcunoscător, partea de început, unde Cel Verde este vinovat de toate relele. Și apoi, cum bunicul Martinus este răpit iar băiatul pleacă să îl salveze.

Knopf citi o vreme de unul singur, tăcut. Apoi continuă:
– Spune că este mai mult decât o carte de aventuri foarte palpitantă, cu descrieri nu foarte lungi (ceea ce el apreciază foarte mult) și întâmplări și personaje nemaipomenite, că este o poveste despre un băiat singuratic și izolat care este nevoit să iasă din zona sa de confort și să descopere minunile vieții și ale prieteniei. O, foarte frumos spus, nu K.J?

Am dat entuziasmat din cap. M-am bucurat într-adevăr citind recenzia lui Daniel. M-am bucurat nu numai pentru că i-a plăcut lui dar și pentru că s-a distrat citind-o. Doar de asta scriu cărți, să fiu sincer. Să văd oamenii distrându-se, simțindu-se bine. Iar una dintre bucuriile mele cele mai mari din ultima vreme este descoperirea că Planeta de Aur place nu numai copiilor dar și adulților. Minunat!

Ca să mă dea jos de norișori, Knopf continuă:
– Dar, zice că ai nevoie de un editor profesionist, turnă el apă rece literară peste mine.
M-am scuturat de picuri și am înghițit în sec. Are dreptate. Am nevoie de un editor profesionist. Cineva interesat pe aici?

Knopf continuă cu al său roller-coaster:
– Dar, în final, spune că deși nu este fan al cărților scrise de românii din ziua de azi, a fost plăcut surprins să citească cartea ta. Te felicită și spune că așteaptă cu nerăbdare continuarea. Dar chiar, se întoarse Knopf spre mine, cum stai cu scrisul?

Am tăiat-o spre Biroul de Pluș, simțindu-mă un pic vinovat. Ultimele zile nu am fost tocmai productiv și am de recuperat – asta dacă vreau să văd Planeta de Jad terminată până la sfârșitul anului, așa cum am promis.
V-am zis că nu pot fără Knopf? Înțelegeți acum de ce? Printre altele.

O săptămână bună vă doresc, de aici, din Biroul de Pluș.

PS – mii de mulțumiri Daniel, pentru recenzie! Succes cu proiectele tale!