Din păcate nu pot să dau încă nicio informație despre cartea pe care am scris-o, dar, nicio grijă, anunț cât de repede posibil.

Da, îmi plac poveștile rusești. În special cele vechi. Mai am și acum câteva cărți de povești rusești din copilăria mea. Îmi citea mama din ele la culcare și îmi aduc aminte cum ceream să văd ilustrațiile. Acuma că tot veni vorba de ele, aveam de gând să le scanez și să le restaurez. Sunt atât de vechi încât dacă întorci paginile mai repede rămâi cu bucățele de hârtie în mână. Mai trebuie să am și timp. Poate la vară cândva, când plănuiesc să reorganizez și Biroul de Pluș . E un dezastru! Teancuri de cărți de toate felurile, foi scrise puse pe căprării, alte teancuri de cărți, din cele care urmează să fie citite, iar de plușurile care mișună printre ele nu mai vorbesc….

Dau mai rar pe aici și pe rețelele de socializare fiindcă am observat că îmi consumă timpul pe care altfel l-aș petrece scriind. Așa că scriu de zor cărți, iar pe aici mai dau când mai fac câte o pauză. Sunt chiar mulțumit că am luat decizia să mă retrag fiindcă sunt mult mai productiv de atunci :-).

Îți urez succes cu toate proiectele tale. Ai vreunul la care lucrezi acum?

M-am bucurat tare mult că ai postat, KJ. În ultima vreme caut cu disperare bloguri faine, pentru că puținii bloggeri pe care-i urmăresc cu fidelitate nu postează prea des. Nici nu știi de câte ori am verificat blogul tău. Zadarnic… Dar acum nu mai are rost să mă plâng, ai postat. xD

Cartea asta chiar pare faină, am s-o trec pe wishlist. În ultima vreme n-am prea citit cărți pentru copii. E îngrozitor că nu mă mai simt în stare să le savurez. Eu, care eram convinsă că am să le citesc toată viața. Copilăria își închide tot mai mult porțile, și e trist că eu nu știu cum să o păstrez în mine. Mă chinuie nostalgia și des mă surprind privind clipuri pe youtube, ascultând muzică ori citind ceva doar pentru că-mi aduce aminte de ce a fost.

Am citit înainte să fac o febră groaznică o carte din seria Autobuzul Magic, cea despre albine. Iubeam desenele când eram mică, voiam să ajung om de știință și să lucrez la NASA fiindcă personajul meu preferat din serie era o fată pe care efectiv o iubeam, aș fi vrut să existe nu numai în imaginația mea — Dorothy, care citea mereu, căra câte o carte după ea în orice aventură și, mai presus de toate, era interesată de spațiul cosmic (odată a și salvat întreaga clasă de la pieire, reușind să repare racheta spațială xD).

Soră-mea citește în prezent basme rusești. Oh, chiar așa, ai citit până acum ceva de genul? Le-am tot văzut lăudate. Eu nu sunt tocmai familiară cu folclorul rusesc, încă.

Știi, ilustrațiile mi-au adus aminte de o carte despre un marinar, pe care am iubit-o prin clasa a treia. Am să caut titlul, poate la un moment dat încerci s-o lecturezi. Și, desigur, de Jules Verne. L-am descoperit prin aceeași colecție de care spui tu (mă rog, inițial l-am descoperit prin desene, dar cărțile au fost un fel de recviem). Țin minte că am citit 20 000 de leghe sub mări când mi-a intrat un cui în picior și a trebuit să stau la pat o săptămână sau mai mult. Cu câteva minute de mers în fiecare zi, desigur. Practic, după ce durerea s-a ameliorat, am învățat să merg pentru a doua oară alături de Verne. Parcă-mi trăgeam seva din aventurile profesorului A. De fiecare dată când oboseam de la umblatul prin curte, mă așezam unde apucam și citeam. Am alergat din nou, prima dată după aventura cu acel cui, ținând la piept cartea aia. N-o mai am acum, după mai bine de doi ani am decis s-o restitui bibliotecii școlii.

Sunt curioasă. Ce carte ai scris? Abia aștept să aflu. Sper să termini curând și noile aventuri ale lui de Mol, pentru că nu reușesc să recitesc Planeta de Jad din motive prostești, dar existente.

Am aiurat cam mult pe-aici, da. Ciudat, când mă apuc să scriu ceva în jurnalul de lectură sau, mă rog, să scriu pur și simplu, nu prea reușesc. Well, pe blogul tău mă simt puțin mai… acasă. E okay. Salutări plușurilor xD