Cum s-a făcut de-am avut copertă pentru Planeta de Aur
A fost odată ca niciodată o fată pe nume Viktorija Semjonova. Viktorija trăia în Londra, deși se născuse undeva într-o țară baltică. De când era mică, Viktorijei îi plăcea să deseneze, în special creaturile întâlnite în lumea ei imaginară. Erau urși și iepuri și vulpi, toți cu personalitate și teribil de ocupați cu grădinăritul, cititul sau pescuitul – numai activități plăcute!
Într-o bună zi, mișunând pe internet, am dat peste micul ei magazin.
Mi-au plăcut desenele ei și am comandat un calendar de birou.
Au trecut ceva ani, dar am păstrat calendarul fiindcă îmi aduceau aminte de Planeta de Pluș.
Când am terminat de scris Planeta de Aur, am rugat-o pe Viktorija să îmi facă un desen pentru copertă, folosind ca inspirație cardul ei pentru luna Noiembrie.
Doar că ursul (Berend) trebuia să fie verde, să ia ceaiul împreună cu o cârtiță (Hendrik), iar pe perete trebuia să fie un cap de elan cam bleguț (Consigliere).
Și așa s-a făcut de am avut și copertă pentru carte!
Ilustrațiile Viktorijei sunt de văzut pe website-ul ei. Dacă vă plac desenele atunci vizitați și micul ei magazin de pe Etsy, unde puteți cumpăra insigne, carnete de notițe personalizate sau ilustrații, toate făcute de mânuța ei.
Dacă vă amintiți de Pomponius, struțul neurotic, atunci știți că este un ciudat (asta ca să folosim un cuvânt frumos!).
Ei, să vă închipuiți dumneavoastră ce m-a mai bătut la cap zărghitul până i-am cumpărat o insignă făcută de Viktorija. O puteți vedea în fotografia de mai jos, pe pieptul lui. Nici noaptea nu o dă jos. A lipit cu bandă adezivă încuietoarea ca să nu îi cadă din greșeală. Asta numai fiindcă este înnebunit după Amsterdam și Olanda. Zice că îi aduce aminte de Hamsterdam și Planeta de Pluș. Na!
