Credeți voi, cunoscându-l pe Pomponius (pentru cei care nu ați auzit încă de el, citiți Planeta de Aur), cu aerele lui de superioritate și nesuferita lui manie pentru ștersul prafului, că medalia câștigată la Maratonul Plușurilor din Rotterdam a ajutat în vreun fel?

Exact!

Dimpotrivă!

Numai să-i vedeți expresia feței și înțelegeți ce vreau să spun!

Fiți fericiți că nu sunteți prin apropierea lui, fiindcă îi înnebunește pe toți cu descrierea traseului maratonului, tehnica lui de alergat și durerile lui de mușchi.

Cât despre povestea despre cum a reușit el să îl depășească pe ultimii metri pe bărzoiul Longinelli, dușmanul lui personal (poveste veche de amor, care implică o anumită domnișoară lebădă de pluș, Ganzella cea cu gene lungi) și să câștige cu o lungime de aripă, m-am săturat ca de mere pădurețe. Bineînțeles, în stilul lui caracteristic, Pomponius înflorește de fiecare dată povestea, astfel că, acum, el și Longinelli chiar s-au duelat în timpul Maratonului, iar Pomponius era cât pe ce să fie ucis (dar a învins prin înțelepciune și determinare).

E timpul lalelelor aici la noi în Olanda, iar Pomponius, un mare iubitor de tot ceea ce este olandez, a ținut morțiș să fie fotografiat lângă o lalea.