Apus cu Knopf, în pădure

Plimbare de toamnă.

Am decretat, de acasă încă: azi plimbare fără Planeta de Aur!

Vedeți și voi rezultatul în imagini. Unde mă întorceam să fac o fotografie, hop și Knopf. Tartorul blănos a decis să mă pedepsească pentru că sunt „iresponsabil” și nu vreau să îl ajut în eforturile sale de PR ale Biroului de Pluș.

– Am nevoie de liniște să scriu Planeta de Jad, i-am spus eu calm, punând camera deoparte. De acum te ocupi singur. Îmi pare rău, nu am energia necesară să scriu o carte și să promovez o alta în același timp. Gata, de acum mă concentrez întâi pe scris. Și apoi, dacă mai am timp, pe marketing, vânzări și ce mai ai tu nevoie.

– Nu pot să fac totul singur, pufnește Knopf de colo.

– Pot să îl rog pe Arnold să te ajute, zic eu cu răspunsul gata pregătit.

Arnold nu este tocmai un înlocuitor perfect pentru activități de marketing, fiind de felul său foarte visător și petrecându-și timpul împărțit între somn și citit cărți (de preferat de aventuri).

Knof dădu a lehamite din labă, dezamăgit.

– Nu am ce face cu Arnold. Data trecută când l-ai rugat să mă ajute s-a ascuns de mine. Nu am mai reușit să dau de el câteva zile, așa de bine s-a pitit. Nici acum nu știu cine l-a adăpostit. Bănuiesc că marmotele cântărețe i-au găsit un ascunziș, fiindcă chicoteau și își dădeau coate de fiecare dată când treceam pe lângă ele.

– Am înțeles, spun eu. Promit să mă gândesc la o soluție. Dar acum lasă-mă te rog să mă bucur de plimbare.

Fiind încăpățânat din fire(le de mohair), Knopf și-a mai ițit nasul pe neașteptate în fața camerei mele, dar a mai rărit-o și am reușit chiar să am câteva imagini fără el.

Aici e una. Frumos apus pe drumul de pădure, nu-i așa?