Ăsta-i chiar ultimul lucru pe care-l mai arăt/spun înainte să dezvălui titlul ultimei cărți pe care am scris-o și pe care încă o corectez. Așa cum un personaj are o mașină de scris Corona – așa, de-a dracului, de pandemie – și toată lumea mănâncă brânzoaice, personajului principal i-am dat o slăbiciune…
N-am mai rezistat, fraților. Sunt la a treia corecție a ultimei cărți pe care am scris-o, cea în care vă spuneam că am dat unui personaj o mașină de scris Corona. Nu plănuiam să dezvălui încă detalii, având în vedere că nici măcar n-am trimis cartea la editură, haha, dar cred că nu-i bai dacă mai spun încă un lucru mic: pe-acolo pe undeva am pus BRÂNZOAICE.
Sorcova vesela! A trecut cu bine și schimbarea de an, să sperăm că 2021 va fi mai bun decât anul care tocmai s-a încheiat.
Dacă m-ați fi întrebat acum un an v-aș fi spus că nu sunt omul care să aibă suficientă răbdare să pună laolaltă un puzzle. Acum am o colecție întreagă, le zic puzzle-uri de pandemie. Cum s-a făcut? M-a molipsit o prietenă bună (mulțumesc, Cătălina!) împreună cu care am cumpărat dintr-un magazinaș de carte primul meu puzzle de 1000 de piese. Puzzle pe care am vrut să-l arunc pe geam de câteva ori, din care am aruncat bucăți prin casă și din cauza căruia am scos de la naftalina creierului o mulțime de înjurături neaoșe românești.
Plănuisem încă de anul trecut împreună cu drăguții de la Humanitas Junior să vin în țărișoară și să fac o lansare așa cum trebuie pentru „Cartea Miracolelor”, însă pandemia mi-a dat planurile peste cap. Am fost nevoită să mă reorganizez și să transfer online ce se putea transfera din evenimentele programate, așa că rugămintea Mariei de a-i acorda un interviu cu ocazia Săptămânii Cărții pentru Copii, care începe astăzi în Olanda, a venit la momentul potrivit. Mai mult, nu e doar un interviu K.J. Mecklenfeld, ci o seară întreagă dedicată mie și cărților mele, vineri 2 octombrie.