Ehehei, a trecut ceva timp de când n-am mai scris un articolaș. Am fost foarte ocupată, ce-i drept, fiindcă ne-am mutat. Tot în Olanda, un sătuc un pic mai la vest, într-o zonă mai verde.

Cel mai fain e că am în sfârșit locșorul meu de scris (eu îi zic în continuare bârlog, fiindcă acolo mă retrag), o căsuță cu vedere la grădină, complet separată de casa în care locuim:

Scriu înconjurată de cutii pline și goale, teancuri de cărți care așteaptă să fie sortate (nu vreți să știți cât mi-a luat să pun în cutii tot ce aveam în bibliotecă și cât o să-mi ia să le așez în rafturi), plușurile și plăntuțele mele plâng prin colțuri, dar asta e. Le va veni tuturor timpul.

Mi se mai publică o cărticică

Vestea cea bună e că se publică în primăvară un mystery pentru tineri (YA) pe care l-am scris în timpul pandemiei. Yeeee! Tocmai am semnat ieri contractul. Țineți minte că vă tot spuneam de brânzoaice și de Grasa de Cotnari? Asta-i cartea :-). Așa că mă pregătesc să desfac sticla de Cotnari din 1989.

Vă dau de știre cum a fost vinișorul, iar voi poate o să fiți drăguți să-mi spuneți dacă v-a plăcut cartea scrisă de mine, da? Mulțumiri anticipate!

Revin cu câteva articolașe cum am noutăți. Primul va fi despre titlu și copertă, probabil, dar mai bine să nu anticipăm.

Pe curând, drăguților!