V-ați întrebat vreodată?

Ce vă place cel mai mult și mai mult, vreau să zic?

Mie cel mai mult și mai mult îmi place să scriu povești și cărți pentru copii. Noroc de pufoșii de la Editura Arthur că m-au întrebat și așa mi-am făcut încă o plăcere. Am scris din nou o povestire despre un băiat și un bunic. Spun din nou pentru că în Uite cine vorbește, un volum din aceeași colecție, am mai scris o povestire despre un bunic și un băiat.

Ei, da, recunosc, îmi lipsește cumplit bunicul meu. Tare aș fi vrut să fi petrecut mai mult timp în compania lui, dar nu a fost să fie așa. Însă puținul care a fost a lăsat urme adânci. Vorbele sfătoase, căldura, grija și atenția, glumele la tot pasul, râsul și voioșia în ciuda vieții grele pe care a avut-o (în special în ultimii săi ani, datorită nenorocirii aceleia de comunism), toate, toate au rămas în mintea și sufletul meu. Ca un pansament pentru greutățile vieții. Ori de câte ori îmi este greu mă gândesc la bunicul. Și îmi trece.

Cel mai mult și mai mult

Spun sincer, nu știu cum sunt restul povestirilor din volumul Cel mai mult și mai mult. Abia aștept să primesc cartea și să o citesc. La lansare, sâmbătă 25 noiembrie 2017, ora 11.00, la Târgul de carte Gaudeamus, nu voi reuși să ajung, dar poate sunteți voi drăguți și treceți pe la standul Editurii Arthur ca să cumpărați cartea. Asta dacă sunteți amatori de povestiri pentru copii, bineînțeles. Mi-s curios ce părere veți avea.

Ce mai fac și de ce nu mai am timp de scris articole pentru blog?

Păi, în afară de timpul petrecut cu Monstrozaurus, Spaima Pădurilor și a Lacurilor, Totoro, scriu o carte nouă. Nu, nu este volumul al treilea din Aventurile lui Hendrik de Mol, dacă cumva vă întrebați. Mi-a venit o idee atât de grozavă încât nu am mai putut dormi noaptea din cauza ei. Semn clar că era cazul să mă apuc să o dezvolt. Vă spun doar că o scriu special pentru copiii din România. Mister, haha. Promit, însă, să vă dau de veste de îndată ce este gata.

Urați-mi succes, vă rog frumos. Am mare nevoie, zău așa :-).