Bibliotecile olandeze
Biblioteca locală din satul în care mă aflu nu-i mai mare decât un supermarket. E organizată eficient și fără fason, ca mai toate instituțiile de stat și multe dintre cele particulare din Olanda.
E musai să vă mai spun că olandezii au mai toți abonament la bibliotecă. Împrumutul cărților și cititul sunt încurajate de la cele mai fragede vârste, școlile organizând periodic vizite la bibliotecă. De cele mai multe ori există și o prezentare de carte, ca în imaginea de mai jos:
Nu numai școlile, dar și părinții încurajează lectura. Aproape de fiecare dată când ajung la bibliotecă găsesc fie un grup de copii cu o învățătoare, fie o mamă cu trei copii care se cațără entuziaști, cu câteva cărți ilustrate în mânuțe, pe pervazul automatului de înregistrat cărțile de împrumut.
Sunt avantaje și dezavantaje, dacă ne gândim. Cel mai important avantaj e faptul că lectura este la îndemâna oricui, un abonament la bibliotecă fiind gratuit pentru copii și în jur de 30 de euro pe an pentru adulți. Dezavantajul principal ar fi că puțini olandezi cumpără cărți noi. Spre deosebire de nemți și români care iubesc cărțile și preferă să le cumpere și să le vadă în bibliotecă, olandezii nu se dau atât de mult în vânt după carte ca obiect în sine. Preferă să citească și apoi duc cartea înapoi la bibliotecă, de parcă le stă în cale (nu o consideră nici măcar decor).
Categorii de cărți pentru copii
Cărțile pentru copii sunt foarte importante în Olanda. Din întreaga bibliotecă, ocupă aproximativ o jumătate din spațiul destinat cărților. Spun jumătate din spațiul destinat cărților pentru că pe lângă rafturi, mai sunt, ca în orice bibiliotecă olandeză, locuri special amenajate pentru lectura revistelor, colțul cu muzică și filme, cel al calculatoarelor pentru acces la internet și cel destinat organizării de activități culturale.
Cel mai mare spațiu este cel alocat cărților pentru copii micuți. După cum vedeți e organizat în așa fel încât cei mici pot zburda liber și alege cărți după placul inimii.
Acest spațiu, la rândul lui, conține două mari categorii de cărți:
- cele destinate lecturii împreună cu părinții (samen lezen – „citit împreună”) și
Următorul e colțul copiilor mai mărișori, de vârste 8-12 ani.
Mi s-a părut interesantă împărțirea în:
- Denken en dromen (gândește și visează)
Și apoi cărțile pentru copiii de vârste de peste 12 ani, numite Young, prezentate foarte sobru, după cum vedeți.
Mai există, undeva în mijloc, un raft cu benzi desenate și romane grafice, dar se găsește la granița dintre cărțile pentru copii și cele pentru adulți (nu e niciun secret că mulți adulți citesc și benzi desenate).
Îmi aduc aminte că acum mai bine de zece ani era o împărțeală și mai detaliată. Mie mi s-a părut chiar dificil între atâtea rafturi dedicate. Îmi pot închipui cu ușurință că pentru copii era ușor să se piardă într-așa un labirint. Acum văd că au mai simplificat și bine au făcut (ca de obicei, îi admir pe olandezi pentru eficiența lor).
Bibliotecile universitare precum și cele din orașele foarte mari sunt mult mai bine garnisite și de multe ori sunt aflate în clădiri impresionante prin arhitectura lor.
Imaginile, cu excepția celei de mai sus, sunt dintr-o bibliotecă simplă, obișnuită, pe care o găsești într-un sat mai mărișor. Biblioteca locală a fost și este în continuare un punct de referință în viața comunității. Impresionant este faptul că, deși s-au confruntat cu mari dificultăți financiare, s-au restructurat și adaptat. Față de anii trecuți, în care exista multă incertitudine și se discuta chiar despre dispariția bibliotecilor de acest gen, acum îi văd mult mai încrezători în viitor.
Nu mai știu care este situația actuală a bibliotecilor românești. Stau mai bine sau mai rău decât cele olandeze? Iar dacă ați fost de curând într-o bibliotecă românească, cum vi se par prin comparație cele olandeze?