Hendrik de Mol pe Blogul unei cititoare de cursă lungă

Înainte de toate, anul 2016 cu bine, dragi pufoși! Sperăm că v-ați distrat bine de sărbători și că v-ați reîncărcat bateriile pentru noul an. Avem, cu toții, 365 de zile la dispoziție (364, de fapt) să ne împlinim un vis, două.

Da, știu, lumea este și va fi împărțită întotdeauna în două: cei care sunt total împotriva listelor de început de an și, cealaltă jumătate, cei care sunt adepții listelor și deci a organizării. Eu sunt la mijloc, recunosc, fiindcă sunt o ființă care se plictisește ușor. Unii ani fac liste, alții nu. Pentru anul acesta, 2016, mi-am făcut deja o listuță (secretul, am descoperit, este să menții lista scurtă și să pui obiectivele în ordinea priorității). Dintre punctele de pe listă, două sunt din categoria visuri. Dacă măcar unul dintre ele se va împlini, voi fi un om, pardon, urs de pluș, foarte fericit :-).

Vorbind de liste, am să vă arăt astăzi o listă grozavă. Salvați-o undeva și puneți cărțile care vă fac cu ochiul pe lista voastră de cărți de citit – veți avea, garantat pufos!, parte de lecturi excelente!

Lista de care vorbesc este a Laurei Câlțea, de la Blogul unei cititoare de cursă lungă, și se numește Cele mai frumoase cărți citite în 2015. Suntem tare bucuroși pentru că (Hendrik de Mol și) Planeta de Aur este pe lista celor mai frumoase cărți pentru copii citite de Laura în 2015! Iuhuu! Mulțumim Laura!

Scriind articolul acesta, și căutând recenzia Laurei pentru Planeta de Aur, pentru a face trimitere la el, mi-am dat seama că nu am scris, acum un an, un articol separat pentru această minunată recenzie. Mi-am adus aminte și de ce: recenzia Laurei a coincis cu un eveniment tragic, petrecut aici, la noi (privind în urmă, și acum mai spun că prima jumătate a anului 2015 a fost o perioadă foarte grea). În fine, descoperind lipsa unui articol dedicat recenziei Laurei, mi-am zis să remediez această situație:

Minunata recenzie a Cititoarei de cursă lungă pentru (Hendrik de Mol și) Planeta de Aur

Întâi, imaginea (cea de sus) care acompaniază recenzia: să mă văd pe același raft cu Philip K. Dick, Julian Barnes și Stephen King, ei, vă dați seama, boieri dumneavoastră, cam cum mi-a crescut mie inima de pluș de bucurie, acum un an.

Doi, primul paragraf al recenziei:

Știți cum e când citiți o carte care vă prinde așa de mult că n-ați vrea să se mai termine? Întrebare retorică, sigur că știți. Așa m-am simțit eu citind Planeta de Aur: Aventurile lui Hendrik de Mol de K.J. Mecklenfeld. Am început-o într-o dimineață când eram cam mohorâtă, însă am uitat repede motivul pentru care eram supărată.

Și trei, încă un paragraf, care m-a atins la un punct sensibil (așa este, Laura, m-ai prins: mă joc scriind, sau scriu jucându-mă, haha):

Pe lângă personajele savuroase, cel mai mult și mai mult mi-a plăcut, însă, scriitura, faptul că, în spatele naratorului, am simțit tot timpul un personaj jucăuș și dornic de joacă, pe cineva pentru care joaca nu e un lucru frivol (ca pentru majoritatea adulților care „știu ei mai bine”), ci un lucru vital. Copil sau adult, K.J. Mecklenfeld te invită prietenos la joacă, la destindere, părând că te întreabă, printre rânduri: „vrei să fii prietenul meu și să ne jucăm puțin împreună”? Cum am mai spus, Planeta de Aur a fost pentru mine un adevărat declanșator. M-a scos din zona cărților „serioase”, unde mă cantonasem de multă vreme, și mi-a adus aminte un fapt simplu: cărțile pentru copii sunt și pentru oameni mari.

Dar mai bine vă las să citiți recenzia integrală pe blogul Laurei. Mii de mulțumiri, Laura, pentru recenzia fantastică!

Să precizez, pentru cei care nu știu povestea: între timp, drepturile de publicare pentru seria Aventurile lui Hendrik de Mol au fost achizionate de către pufoșii de la Editura Univers. Primul volum se numește Hendrik de Mol și Planeta de Aur, a fost una dintre cele mai bine vândure cărți de la Târgul Gaudeamus 2015 și acum se găsește, spre bucuria mea (vis împlinit pe 2015, iuhuu!), în toate marile magazine de carte și librării online românești.

Voi cum stați cu listele de început de an? Dar cu visurile de împlinit?