Bear Bjorn Berg
Impresionant nume, nu? Ei, dragii mei, pe lângă numele impresionant avem de a face și cu un personaj impresionant. Din păcate nu pot să vă spun prea multe despre dumnealui pentru că, Șșșșșșșș!, e în misiune specială.
Da, da, ați ghicit, dragi pufoși, ursulețul din imagine este agent secret. Și nu unul obișnuit, ci unul de mare clasă. Imaginați-vă: James Bond din pluș, la fel de charismatic, dar mult mai politicos cu domnișoarele ursuleț de pluș (ursulețe, cum le spune Knopf).
Nu pot să vă spun în serviciul cui anume activează dumnealui, nici măcar ce vârstă are. Doar că e ceva legat de Planeta de Jad (volumul al doilea din Aventurile lui Hendrik de Mol, primul fiind Planeta de Aur), însă mai mult nu vă pot dezvălui, vă rog frumos și pufos să mă iertați.
Din motive de securitate vom spune aici, oficial, ca BBB este un urs al unui prieten bun de-al meu și că a venit tocmai de peste ocean ca să-și petreaca o bine-meritată vacanță la noi în Olanda, în Biroul de Pluș. Schimb de experiență pe teme de pluș, evident.
Primăvara se lasă mult așteptată aici la noi, aproape de Marea Nordului. Am văzut câteva brândușe anemice la ultima alergătură (am fost bucuros să pot alerga din nou și să îmi clătesc mintea de iarnă), dar cam atât. Nici măcar muguri pe copaci nu se vad.
Narcisele din grădina Biroului de Pluș au înflorit, în schimb, și Grădinarul este foarte bucuros să se apuce iar de treaba dupa o iarnă atât de lungă. Când va fi destul de cald ca să beau o cafea în grădină promit să fac și fotografii, ca anul trecut.
Am fugit înapoi la scris. Planeta de Jad îmi ia toate resursele, însă nu mă plâng, sunt fericit. Și când o voi termina de scris voi fi si mai fericit.
O zi frumoasă tuturor!
Cum e pe la voi? A venit primăvara?
Si ca sa raman in tema, ursul nostru maret, pe numele lui John West, iti ureaza inspiratie maxima si vant din pupa! La scris, se intelege. 🙂
Ha! Pot sa vad ca esti pe undeva pe langa o apa. Vant in pupa zice multe – la cat sunt eu de nestiutor in ale barcilor intotdeauna ma intreba care este prova si care este pupa, hihi. Multumim pentru urare!
Uite acum il iau pe Knopf la intrebari despre Fratia de Plush! Deja se aduna membrii si e musai sa ii dedicam un loc special aici pe blog. Revin cu detalii!
Salutari pufoase lui John West si multumim pentru comentariu.
Ma bucur sa aud ca te-a parasit raceala. 🙂
Noi avem primavara de-abia de ieri, dar e timida tare. S-a speriat si frigul de eclipsa asta (acum 3 zile a nins si a batut crivatul ca-n miez de iarna) asa ca ne bucuram foarte mult. Niste floricele mici si galbene au rasarit sfioase in fata balconului nostru si domnul Edgar se bucura de soare.
Oooo, plush adevarat! Domnul Edgar are vreo functie speciala? Poate gardian al Tarii Inventate? Arata foarte serios. Si pufos, dar asta este de la sine inteles 🙂
Scuze pentru raspunsul intarziat, Diana. Cum ii spuneam si Emei, am avut o perioada tare productiva si nu prea am facut altceva decat sa scriu. Multumesc de rabdare 🙂
Ce gardian…mai degraba Fuhrer la ce militarie face cu noi! :))
Haha, Motanul Fuhrer! E bun de un personaj de carte. Hitler drept motan. Soriceii inving pana la urma si isi recapata castelul de cascaval confiscat de Fuhrer. Ce viata pe Fuhrer, iti dai seama? Pat de cascaval, masa de cascaval, baie de cascaval. Boierie!
Aici la Marea Mediterana, deja se scutura copacii de flori. A venit primavara, desi cu ceva vint. Trimitem si inspre nord niste aer cald!
Ooo, ce minunat ar fi! Am avut doua zile cu soare si ne-am bucurat mult de ele. Astazi este iar intunecat si frig. Sa te mai miri de ce olandezii, ca si englezii, au ca subiect de discutie zilnic vremea.
Multumim frumos pentru adieri – le asteptam cu drag.
Se pare că s-a destupat țeava cu comentarii. :)) Abia acum am observat că se poate atașa o poză la comentariu, așa că vreau să ți-l arăt pe ursulețul meu care stă deasupra patului. Nu are un nume, acum îmi dau seama. Trebuie să-l botez cumva… Poate vine BBB cu o idee! 🙂
Iar acum chiar trebuie să mă întorc la recenzia pentru Holes de Sachar, că altfel nu o public astăzi.
Heeei, Knopf zice ca parca aduce cu un prieten vechi de-al lui, Pantelimon. Vezi si tu daca reactioneaza la numele asta 🙂 Ce funda frumoasa are! Este foarte Elegant. Si pare foarte relaxat. Probabil nu are concurenta, zice tot Knopf care are de luptat aici cu toate plushurile pentru o pozitie de favorit.
Multumim pentru fotografie, Ema. Cred ca vom organiza curand o fratie de plush fiindca incepem sa avem din ce in ce mai multi prieteni pufosi. Plush Alpha Plush este o prima sugestie de nume. Daca Pantelimon al tau este interesat il punem pe lista. Ma gandesc acum si ca sa il facem pe baza de inregistrare, cu poza si carnet de membru, sa fie tacamul complet. I-am dat tema lui Knopf sa dezvolte proiectul.
Haha, l-am întrebat pe ursulețul meu și a strâmbat din nas auzind numele Pantelimon. A zis că știe despre cine este vorba, Pantelimon e un văr îndepărtat de-al lui, care trăiește la țară. Nu au mai vorbit de câțiva ani buni, dar oricum nu au fost niciodată în relații prea cordiale. :O)
Papionul i l-am atașat eu, este materialul unei foste cordeluțe care s-a rupt. I se potrivește de minune, mai ales că acoperă o rană la gât pricinuită de Pantelimon, pe care am omis să i-o cos la vreme. Într-adevăr, nu prea are concurență, toate plușurile au rămas în casa părinților, cu excepția unui măgar cântăreț care n-a fost încă despachetat.
Tare simpatică ideea cu frăția de plush, așteptăm invitație! Până atunci voi încerca să scot de la ursulețul meu numele lui real – mai știi, o fi și el agent secret…
Aaah, sunt varza! Acum mi-a picat fisa, daemonul Lyrei se numeste Pantalaimon, of (am uitat). 🙂 Am inceput cartea, ca altfel tot varza ramaneam pentru multa vreme. 😛
Haha, ma intrebam daca ai sa te prinzi.
Scuze pentru raspunsul intarziat. Am fost intr-o etapa foarte productiva 🙂
Funda i se potriveste perfect, sa stii. Chiar iti vine sa il inviti la dans.
Ma gandesc ca daca Pantelimon nu i se potriveste si tot nu i-ai gasit un nume atunci poate Beorn ar fi o idee. Parca suna mai nobil decat Pantelimon, nu?
Bine că m-am prins în cele din urmă! 🙂 Pan este un nume foarte ok, dar Pantelimon îmi aduce aminte de cartierul omonim din București, care nu are o reputație tocmai bună. :))
Recitesc cu mare plăcere Luminile Nordului, mai ales că am uitat cea mai mare parte a acțiunii (nu mai țineam minte nici măcar cine sunt părinții Lyrei). E bună și uitarea la ceva… Te poți bucura de două ori de aceeași carte. :))
Fain! Si eu abia astept sa o iau la recitit.
Ca tot m-ai zgandarat, mi-am comandat Sally Lockhart in romana – gasita pe Amazonul nemtesc, haha – si am gasit si filmele BBC. Cred ca am confundat filmul. Nu mai sunt sigur acum daca era unul dintre ele cel pe care l-am vazut si iti spuneam ca nu mi-a placut (sunt doua filmate si le-am vazut copertile – nu imi spun nimic!). Dar cum intotdeauna prefer sa citesc cartea inainte sa vad filmul le-am pus deoparte. Iti spun cum sunt ambele. Doar ca nu stiu cand am sa apuc fiindca scriu de zor. Ha! Noroc si de vremea rea – aici arata de parca vine toamna!
Haha, sper să nu regreți că ți-ai cumpărat Sally Lockhart. Tot ce am înțeles în legătură cu ea e că e vorba despre consumul de opium. :)) Dar nu am înțeles la ce film(e) te referi, că parcă nu-mi amintesc să-mi fi zis de ele (ultima oară am vorbit de Holes și The Golden Compass, iar mai înainte de Howl’s Moving Castle).
Mda, vremea rea e bună și ea la ceva, ne mai ține în casă pentru a ne ocupa și de alte treburi. 🙂 Eu nu mai am spor la scris dacă e soare afară. Din fericire, asta durează până încep căldurile insuportabile, căci atunci îmi piere tot cheful să mai bănănăi pe străzi. :))
Haha si eu, nu cred ca am sa regret. Iti spun cum au fost amandoua, cartea si filmul, dupa ce le termin.
Ma refeream la filmele cu Sally Lockhart, facute dupa carti. BBC. Si iti spuneam ca parca am vazut unul dintre ele si nu a fost grozav – dupa ce am vazut coperta unui dintre DVD-uri am inceput sa am dubii ca ceea ce imi aduc eu aminte sa fi vazut era Sally Lockhart.
Hai ca vin in vizita la tine acum, sa citesc linistit recenzia ta despre Luminile Nordului. Iuhuu!
Tiii, acesta este ursulețul? Aș fi vrut să îi văd și lăbuțele, dar arată tare interesant. Zici că poartă un costum taman bun pentru expediții la Polul Nord. 🙂 Îți vine să-l dezbraci ca să vezi cum e pe dedesubt. Desigur, nu vorbim prostii – e doar așa, o curiozitate specifică copiilor. :))
Mult spor la scris, KJ! Sper ca BBB să-ți aducă și mai multă inspirație.
La noi a fost soare și călduț, au înmugurit tufișurile și magnoliile (eu le pândesc, de-abia aștept să înflorească), dar între timp au început ploile și s-a făcut din nou frig. Eh, vine și vremea bună odată și odată…
Daaaa. Din motive de securitate (sper ca ma intelegi, nu este de glumit cu chestiile astea cu agenti secreti, fie ei char si de plush) nu am adaugat imaginea unde sa poata fi recunoscut. Dar, uite, pentru tine, un detaliu de labuta (ca tot putem pune si imagini, cum zici tu :-)):
Mulțumesc, mulțumesc! Arată foarte interesant, chiar este un urs special! 🙂
Aici avem muguri, avem zambilute, avem pasarele indragostite care inca isi mai decoreaza noile cuiburi… Dar Frigul tot mai spera sa se reintoarca. Astazi ne-a zbarlit destul de rau pe toti. Dar am auzit din surse sigure ca e doar un bluff. Soarele n-o sa-i mai tolereze mult timp capriciile.
Cu prima ocazie vom trimite o raza de soare catre Knopf si BBB, iar cand o veti zari, veti sti de unde vine! 🙂
Grozav! Multumim frumos, Eliza. Knopf deja este postat la geam sa prinda raza de soare imediat cum apare. Cerul este acoperit, asa ca are de asteptat 🙂