Facem parte din Clubul Steiff

Knopf nu s-a lăsat până nu ne-am înscris în Clubul Steiff.

Ce-i drept, fiind în Giengen, la Muzeul Steiff, ar fi fost păcat să nu profităm de reducere, așa că l-am ascultat și ne-am „făcut” membri, cum zice el.

Am primit o cutie frumoasă cadou. Înăuntru, pe lângă ultimul număr al revistei Steiff, surpriză! Un ursuleț Steiff verde (mi se păruse mie că auzisem ceva mormăieli din sacoșa în care se găsea cutia).

– Salut frate maro, zise ursulețul verde către Knopf, când am deschis cutia.

– Mpf, mpf! nu își găsi Knopf cuvintele, atât de surprins fu să fie luat drept un urs obișnuit.

I-am făcut semn să se liniștească iar Knopf respiră adânc de câteva ori până să vorbească.

– Salut frate verde, zise el puțin ironic, totuși.

– Cum e viața în afara muzeului? zise verdele.

– Viața este cum ți-o faci tu singur, zise Knopf înțelept. De parcă nu ai ști asta. Doar este în clasa I-a la școală pe Planeta de Pluș. Sau ai trecut prin școală fără să înveți nimic?

Knopf are simțul responsabilității un pic prea bine dezvoltat. I-am explicat că a fi prea sever este o atitudine generatoare de stres însă îi este greu să își depășească instinctele naturale.

Verdele se uita uimit împrejur.

– Dar nu este prea mult pluș în lumea asta.

Ne-am uitat și noi în jur.

Ne găseam în Bistroul Knopf, la o cafea. Nu erau prea multe plușuri, într-adevăr, doar câteva de la cei care vizitaseră muzeul și la ieșire se opriseră în magazinul Steiff să își cumpere un pluș-două.

– Ăăă, zise Knopf, aici suntem pe Pământ, dacă cumva ai uitat. Planeta de Pluș este acolo, undeva, făcu el un semn cu laba către cer. De fapt sunt destule plușuri aici, pentru un loc pe Pământ, spuse el mai departe, analizând lupul de pluș de pe masa alăturată.

Lupul ne făcu cu ochiul înainte să fie luat pe sus de către băiețelul familiei de la masă.

– Mă bucur să văd mult verde, spuse plin de satisfacție ursulețul cel nou.

Aici i-am dat dreptate. Nemții știu o treabă: să aibă mulți copaci împrejur. Chiar și în orașe.

– Asta este misiunea mea pe Pământ, continuă ursulețul. Să învăț copiii despre importanța naturii.

Eu și Knopf ne-au uitat unul la celălalt și am izbucnit în râs.

– Dragule, mă tem că tu ai de învățat de la noi în ceea ce privește natura, îi spuse Knopf. Însă este o misiune frumoasă, se corectă el văzându-l pe ursuleț pleoștit. Doar că noi nu mai suntem copii. Iar despre natură știm destule și ne străduim să facem totul verde, aici pe Pământ, cât putem.

Knopf făcu o pauză.

– Este precum ai păstra Câmpiile Portocalii curate, înțelegi?

Iar după privirea visătoare am înțeles că l-am pierdut iarăși în visurile sale despre Planeta de Pluș.

– Bine ai venit în echipa Biroului de Pluș, i-am spus eu ursulețului.

– Iar voi bine ați venit în Clubul Steif, răspunse ursulețul verde făcând o plecăciune.

Ce-i drept, Școala de Bune Maniere „Pork” din Hamsterdam își face bine treaba. Ursulețul cel verde este foarte manierat. O plăcere să îl întâlnești.

Bună idee să devenim membri în Clubul Steiff. Ne simțim ca între prieteni. Doar asta este și ideea unui club, nu?